Prima
Harta
Contact
RO
RSS
 
Casa Nationala de Asigurari Sociale a Republicii Moldova // LEGI
Ultimul număr al ziarului
 
Prima / Cadrul juridic / LEGI / Lege nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale
Lege nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale
Text:

L E G E

privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară

de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

 

nr. 289-XV  din  22.07.2004

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.168-170/773 din 10.09.2004

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi

 

Capitolul II

PRESTAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE

Articolul 2. Dreptul la prestaţii de asigurări sociale

Articolul 3. Acordurile (convenţiile) internaţionale

Articolul 4. Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale

Articolul 5. Tipurile de prestaţii de asigurări sociale

Articolul 6. Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale

Articolul 7. Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale

Articolul 8. Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 9. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 11. Plata indemnizaţiei în cazul încadrării în grad de invaliditate

Articolul 12. Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în anumite situaţii

Articolul 13. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 14. Prestaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor

Articolul 15. Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă

Articolul 16. Indemnizaţia de maternitate

Articolul 17. Indemnizaţia unică la naşterea copilului

Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului

Articolul 19. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav

Articolul 20. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav

Articolul 21. Ajutorul de deces

Articolul 22. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul falimentului angajatorului

Articolul 23. Acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale persoanelor care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi

Articolul 24. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale

Articolul 25. Termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurări sociale

Articolul 26. Persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţie de asigurări sociale

Articolul 27. Termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale

Articolul 28. Încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale

Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Articolul 30. Controlul acordării indemnizaţiilor de asigurări sociale

 

Capitolul III

Exclus

 

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 32. Recuperarea sumelor plătite necuvenit

Articolul 33. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi

Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi

 

                                 Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi

(1) Prezenta lege stabileşte dreptul la prestaţii de asigurări sociale pentru prevenirea, limitarea, înlăturarea riscurilor sociale şi susţinerea financiară a persoanelor îndreptăţite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri.

(2) Reglementările prezentei legi se aplică în cazul următoarelor riscuri sociale asigurate: îmbolnăvirea, maternitatea şi decesul.

[Art.1 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

 

Capitolul II

PRESTAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE

Articolul 2. Dreptul la prestaţii de asigurări sociale

(1) Dreptul la prestaţii de asigurări sociale, în condiţiile prezentei legi, se exercită prin sistemul public de asigurări sociale.

(2) La prestaţii de asigurări sociale au dreptul asiguraţii cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova şi şomerii cu drept la ajutor de şomaj (în continuare - şomeri).

(3) Persoana are dreptul la prestaţiile de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.

(4) Persoanele asigurate au dreptul, în condiţiile prezentei legi, la prestaţii de asigurări sociale şi în cazurile în care riscul asigurat s-a produs în perioada de probă sau în ziua concedierii.

(5) Categoriile de persoane asigurate obligatoriu în sistemul public sînt specificate în Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.

[Art.2 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]

 

Articolul 3. Acordurile (convenţiile) internaţionale

Dacă acordurile (convenţiile) internaţionale privind asigurările sociale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte dispoziţii decît cele din prezenta lege, se aplică dispoziţiile acestor acorduri (convenţii).

 

Articolul 4. Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale

(1) Plata prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.b), c), d), e), f), g), h) se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

(2) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) din prezentul articol, se efectuează în modul următor:

a) prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă se suportă din contul persoanei asigurate;

b) a doua zi, a treia şi a patra calendaristică de incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele financiare ale angajatorului, iar şomerilor li se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) începînd cu a cincea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, de cancer de orice tip sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începînd cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.

[Art.4 completat prin Legea nr.227 din 25.11.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.4 modificat prin Legea nr.3 din 15.01.2012, în vigoare 01.01.2012]

[Art.4 în redacţia Legii nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]

 

Articolul 5. Tipurile de prestaţii de asigurări sociale

(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:

a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;

b) prestaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);

c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;

d) indemnizaţie de maternitate;

e) indemnizaţie unică la naşterea copilului;

f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;

g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;

h) ajutor de deces.

(2) Şomerii au dreptul la prestaţiile prevăzute la alin.(1) lit.a), d) şi h).

(3) Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern.

 

Articolul 6. Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale

(1) Asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.

(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani beneficiază de prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu de cotizare de cel puţin 3 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului asigurat.

(3) Asiguraţii care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată determinată, inclusiv cei care muncesc la lucrări sezoniere, beneficiază de prestaţii de asigurări sociale dacă au stagiul de cotizare specificat la alin.(1) sau (2) ori de cel puţin 12 luni, realizat în ultimele 24 de luni anterioare producerii riscului asigurat.

(4) Şomerii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale cu condiţia suspendării pentru această perioadă a plăţii ajutorului de şomaj sau a bursei.

(5) Ajutorul de deces se acordă asiguraţilor indiferent de durata stagiului de cotizare, precum şi persoanelor care nu au statut de asigurat, dar care confirmă stagiul de cotizare de cel puţin 3 ani.

 

Articolul 7. Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale

(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare pe economie prognozate pe anul respectiv.

(2) În cazul în care lunile luate în calcul, conform alin.(1), sînt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă.

(3) Dacă asiguratul a lucrat mai puţin de 6 luni, baza de calcul este venitul mediu lunar asigurat, realizat în lunile calendaristice lucrate integral, iar în cazul cînd a realizat un stagiu de cotizare mai mic de o lună calendaristică, se ia în considerare venitul asigurat din zilele lucrate.

(4) În cazul lipsei motivate a venitului asigurat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii în care s-a produs riscul asigurat, baza de calcul este salariul tarifar sau salariul de funcţie al beneficiarului.

(5) Baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

[Art.7 completat prin Legea nr.227 din 25.11.2011, în vigoare 13.01.2012]

 

Articolul 8. Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă se confirmă prin certificat de concediu medical, eliberat în modul aprobat de Guvern.

 

Articolul 9. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de zile în cursul unui an calendaristic. Plata indemnizaţiei se efectuează în condiţiile art.4.

(2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, începînd cu a 120-a zi, se plăteşte în cazul prelungirii concediului medical, avizat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii (în continuare - C.E.M.V.).

(3) Asiguraţilor cu contract individual de muncă pe durată determinată ce nu depăşeşte un an, inclusiv celor angajaţi la lucrări sezoniere, şi şomerilor, în perioada de acordare a ajutorului de şomaj, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pentru o perioadă de pînă la 30 de zile în cursul unui an calendaristic. Asiguraţilor cu contract individual de muncă pe durată determinată ce depăşeşte un an indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă în condiţiile alin.(1).

(4) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă tuturor beneficiarilor ce cad sub incidenţa prezentei legi, în caz de tuberculoză, SIDA şi cancer de orice tip, cu avizarea C.E.M.V., este de cel mult un an pe parcursul ultimilor 2 ani.

(5) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu sarcina se acordă pe durata concediului medical fără restricţii.

[Art.9 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]

[Art.9 modificat prin Legea nr.9-XVI din 14.02.2008, în vigoare 07.03.2008]

 

Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Medicul curant propune încadrarea în grad de invaliditate în cazul în care bolnavul nu a fost recuperat la expirarea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, stabilită în conformitate cu prezenta lege.

(2) În situaţii temeinic motivate privind posibilitatea recuperării, medicul curant propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitării încadrării în grad de invaliditate şi al menţinerii asiguratului în activitate.

(3) C.E.M.V. decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, transferul temporar la o altă muncă, reducerea programului de lucru, reluarea activităţii profesionale sau încadrarea în grad de invaliditate.

(4) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 30 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele acţiunilor de recuperare, în baza avizului C.E.M.V.

(5) În cazul prelungirii concediului medical peste 180 de zile, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pentru întreaga perioadă de concediu medical prelungit.

 

Articolul 11. Plata indemnizaţiei în cazul încadrării în grad de invaliditate

În cazul în care C.E.M.V. a decis încadrarea în grad de invaliditate, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pînă la data la care persoanei i s-a stabilit grad de invaliditate, fără a se depăşi perioada maximă pentru care se acordă indemnizaţie, prevăzută de prezenta lege.

 

Articolul 12. Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în anumite situaţii

(1) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă şi în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă anual. Acesta din urmă se prelungeşte cu durata incapacităţii temporare de muncă ce a decurs în interiorul său.

(2) Nu se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele în care salariatul s-a aflat în concediu neplătit.

 

Articolul 13. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă

(1) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:

a) 60% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani;

b) 70% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;

c) 90% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de cancer de orice tip este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.

[Art.13 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]

 

Articolul 14. Prestaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor

(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, asiguratul are dreptul la indemnizaţie pentru carantină.

(2) Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguratului căruia i se interzice să-şi continue activitatea din cauza carantinei, pe o durată stabilită prin certificat de concediu medical, eliberat conform legislaţiei în vigoare.

(3) Prestaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor se stabileşte în condiţiile şi în cuantumurile prevăzute la art.13 alin.(1).

 

Articolul 15. Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă

(1) În scopul recuperării capacităţii de muncă, asiguratul are dreptul la:

a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică;

b) tratament balneosanatorial.

(2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică se acordă, în cazul în care asiguratul este internat în staţionar pentru protezare şi/sau pentru intervenţie ortopedică, pe toată perioada de aflare în staţionar.

(3) Modul de acordare a biletelor de tratament balneosanatorial se stabileşte de Guvern.

 

Articolul 16. Indemnizaţia de maternitate

(1) Asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

(2) Indemnizaţia de maternitate se acordă, începînd cu săptămîna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii - de 140 de zile calendaristice.

(3) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabilită, potrivit alin.(2).

(4) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.

 

Articolul 17. Indemnizaţia unică la naşterea copilului

Persoana asigurată beneficiază de indemnizaţie unică la naşterea copilului în cuantum de cel puţin 500 de lei pentru fiecare copil născut viu. Din anul 2005, cuantumul indemnizaţiei unice acordate la naşterea copilului se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

 

Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului

(1) Asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani.

(2) De indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului sau tutorele dacă îndeplinesc condiţiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art.6.

 

[Alin.3 art.18 exclus prin Legea nr.7 din 10.02.2011, în vigoare 04.03.2011]

 

(4) Începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art.7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil.

[Alin.4 art.18 modificat prin Legea nr.7 din 10.02.2011, în vigoare 04.03.2011]

[Art.18 modificat prin Legea nr.68 din 23.04.2010, în vigoare 28.05.2010]

[Art.18 modificat prin Legea nr.155-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

 

Articolul 19. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav

(1) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap pentru afecţiuni intercurente - pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani se acordă în bază de certificat de concediu medical, eliberat în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav se stabileşte în conformitate cu art.13 alin.(1).

 

Articolul 20. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav

(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel mult 14 zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30 de zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care copilul necesită îngrijire.

(2) În cazul în care copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii chirurgicale, durata concediului medical se stabileşte de către consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru perioada integrală a concediului medical.

 

Articolul 21. Ajutorul de deces

(1) În caz de deces al asiguratului, pensionarului din sistemul public de asigurări sociale, şomerului sau persoanei care a realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani, de ajutorul de deces beneficiază o singură persoană, care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, conform legislaţiei în vigoare, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.

(2) Asiguratul, şomerul şi pensionarul beneficiază de dreptul la ajutor de deces în caz de deces al unui membru de familie care s-a aflat la întreţinerea sa şi care nu avea drept de asigurări sociale.

(3) Se consideră membru de familie, în sensul prezentului articol:

a) soţul;

b) părinţii;

c) copiii pînă la vîrsta de 18 ani sau, dacă îşi făceau studiile la secţia cu frecvenţă la zi la o instituţie de învăţămînt, - pînă la absolvire, însă pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani, precum şi copiii inapţi pentru muncă, indiferent de vîrstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă pînă la atingerea vîrstelor menţionate.

(4) Ajutorul de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă.

(5) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

 

Articolul 22. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul falimentului angajatorului

În cazul falimentului angajatorului, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, ce a început să curgă anterior acestei situaţii, se plăteşte analogic salariului, în temeiul art.54 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.

 

Articolul 23. Acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale persoanelor care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi

Pentru persoana care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează în funcţie de venitul total asigurat, calculat în conformitate cu art.7.

 

Articolul 24. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale

Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale se efectuează de organele abilitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 25. Termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurări sociale

(1) Plata indemnizaţiilor de asigurări sociale se efectuează:

a) lunar, cel tîrziu la data achitării salariului pentru luna respectivă, în cazul asiguraţilor cu contract individual de muncă;

b) la data depunerii certificatului medical sau în cel mult 10 zile de la această dată în cazul celorlalte categorii de asiguraţi, al pensionarilor şi şomerilor.

(2) Plata ajutorului de deces se efectuează în cel mult 3 zile lucrătoare de la data prezentării tuturor actelor necesare.

 

Articolul 26. Persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţie de asigurări sociale

(1) Indemnizaţia de asigurări sociale se plăteşte beneficiarului, reprezentantului legal sau persoanei lui de încredere.

(2) Indemnizaţia de asigurări sociale stabilită pentru luna în curs şi neplătită asiguratului decedat se plăteşte soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit pînă la data decesului.

(3) Indemnizaţia de asigurări sociale neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se plăteşte integral soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că a îngrijit asiguratul decedat.

 

Articolul 27. Termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale

(1) Indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii.

(2) Indemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.

(3) Indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen.

 

Articolul 28. Încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale

(1) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează începînd cu ziua următoare celei în care beneficiarul:

a) a decedat;

b) nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiei;

c) şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui alt stat cu care Republica Moldova nu a încheiat convenţii de asigurări sociale.

(2) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează în cazul obţinerii indemnizaţiei în baza unor documente false.

(3) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale se suspendă pe perioada decăderii beneficiarului indemnizaţiei prevăzute la art.18 din drepturile părinteşti, abandonării sau plasării copilului într-o instituţie socială.

(4) Reluarea plăţii indemnizaţiei de asigurări sociale, suspendate potrivit alin.(3), se face la solicitare, începînd cu ziua următoare celei în care a încetat cauza suspendării.

 

Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă

Asiguratul nu este în drept să primească indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în cazul în care:

a) îşi cauzează premeditat daune sănătăţii;

b) şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei crime;

c) a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia handicapului psihic;

d) se află în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală.

 

Articolul 30. Controlul acordării indemnizaţiilor de asigurări sociale

Controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării şi plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale îl exercită Casa Naţională de Asigurări Sociale, Departamentul Control Financiar şi Revizie şi structurile lor teritoriale.

 

[Cap.III exclus prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

 

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 32. Recuperarea sumelor plătite necuvenit

(1) Angajatorul sau funcţionarii caselor teritoriale de asigurări sociale din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, sînt obligaţi să le restituie.

(2) Sumele plătite fără temei legal, ca urmare a prezentării unor acte false, se reţin din contul persoanelor care le-au primit în mod necuvenit.

(3) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se urmăresc.

 

Articolul 33. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi

Litigiile ce ţin de aplicarea prezentei legi se soluţionează de Casa Naţională de Asigurări Sociale, a cărei decizie poate fi atacată în instanţă de judecată, conform legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia art.7 alin.(5) şi art.16, care intră în vigoare la data publicării.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aproba actele normative necesare punerii în aplicare a prezentei legi.

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI

Eugenia OSTAPCIUC


Chişinău, 22 iulie 2004.
Nr.289-XV.

 
Prima / Cadrul juridic / LEGI / Lege nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale
 
 
Anticamera:
Tel. (373-22) 25-78-25
Fax. (373-22) 73-51-81
Linia fierbinte:
Tel. (373-22) 28-61-15
orele de lucru:
8:00-12:00 / 13:00-17:00
Actualizat: 17.04.2014
 
Copyright © 2014 CNAS, Republica Moldova. Toate drepturile rezervate.
Acest site a fost elaborat şi lansat cu sprijinul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID)
 
TRIMARAN - IT Solutions Company // web, interactive, motion and software development solutions // http://www.trimaran.md, B2B and B2C solutions  /  Branding & Graphic Design Services / Website Design and Development  /  E-Commerce Systems / Software Application Architecture and Development / Multimedia solutions  /  2D/3D modeling & animation solutions / Video & Post Production / contact@trimaran.md Creat de Trimaran