• Prima   /  Cadrul juridic   /  vechi LEGI  /  Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008

    Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008

        

    * * *

    C U P R I N S

     

    Titlul I

    ORGANIZAREA PROCURATURII

     

    Capitolul I

    DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Procuratura

    Articolul 2. Principiile de organizare a activităţii Procuraturii

    Articolul 3. Cadrul juridic de activitate a Procuraturii

    Articolul 4. Procurorul

     

    Capitolul II

    DOMENIILE DE ACTIVITATE ŞI DE COMPETENŢĂ

     

    Secţiunea 1

    Atribuţii şi competenţe

    Articolul 5. Atribuţiile Procuraturii

    Articolul 6. Competenţele procurorului

     

    Secţiunea a 2-a

    Conducerea şi exercitarea urmăririi penale

    Articolul 7. Atribuţiile procurorului în cadrul investigaţiilor de constatare a acţiunilor care urmează a fi sancţionate penal

    Articolul 8. Atribuţiile procurorului în exercitarea urmăririi penale

    Articolul 9. Atribuţiile procurorului în conducerea urmăririi penale

    Articolul 10. Aplicarea măsurilor de alternativă urmăririi penale

    Articolul 11. Implementarea politicii penale a statului

    Articolul 12. Protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal

     

    Secţiunea a 3-a

    Participarea procurorului la înfăptuirea justiţiei

    Articolul 13. Atribuţiile procurorului la înfăptuirea justiţiei în cauze penale

    Articolul 14. Atribuţiile procurorului la înfăptuirea justiţiei în cauze civile

    Articolul 15. Controlul respectării legilor în locurile de detenţie

    Articolul 16. Controlul executării hotărîrilor judecătoreşti

     

    Secţiunea a 4-a

    Actele procurorului

    Articolul 17. Actele procurorului

    Articolul 18. Sesizarea procurorului

    Articolul 19. Contestarea actului administrativ

    Articolul 20. Contestarea hotărîrilor judecătoreşti

    Articolul 21. Sesizarea Curţii Constituţionale

     

    Capitolul III

    STRUCTURA ŞI PERSONALUL PROCURATURII

    Articolul 22. Sistemul organelor Procuraturii

    Articolul 23. Procuratura Generală

    Articolul 24. Procuraturile teritoriale

    Articolul 25. Procuraturile specializate

    Articolul 26. Procuraturile de nivelul curţii de apel

    Articolul 27. Procurorul General

    Articolul 28. Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General

    Articolul 29. Procurorii-şefi ai subdiviziunilor organelor Procuraturii

    Articolul 30. Procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi

    Articolul 31. Ierarhia funcţiilor de procuror

    Articolul 32. Personalul Procuraturii

     

    Titlul II

    STATUTUL PROCURORULUI

     

    Capitolul IV

    INCOMPATIBILITĂŢI ŞI INTERDICŢII

    Articolul 33. Statutul procurorului

    Articolul 34. Incompatibilităţi

    Articolul 35. Interdicţii

     

    Capitolul V

    NUMIREA PROCURORULUI ÎN FUNCŢIE

    Articolul 36. Condiţiile de numire în funcţia de procuror

    Articolul 37. Candidatul la funcţia de procuror

    Articolul 38. Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror

    Articolul 39. Înregistrarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror

    Articolul 40. Numirea în funcţie a procurorilor

    Articolul 41. Jurămîntul procurorului

    Articolul 42. Atestarea procurorului

    Articolul 43. Formarea profesională continuă a procurorului

     

    Capitolul VI

    GRADELE DE CLASIFICARE ŞI GRADELE MILITARE

    SPECIALE ALE PROCURORILOR

    Articolul 44. Gradele de clasificare şi gradele militare speciale

    Articolul 45. Condiţiile de conferire a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    Articolul 46. Termenele de deţinere a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    Articolul 47. Corelaţia gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale cu funcţiile de procuror

    Articolul 48. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    Articolul 49. Corelaţia gradelor de clasificare şi gradelor militare speciale din domeniul justiţiei cu cele din alte domenii

    Articolul 50. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale în caz de transfer

    Articolul 51. Atribuţii suplimentare

    Articolul 52. Termenele de păstrare a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

     

    Capitolul VII

    DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PROCURORILOR

    Articolul 53. Drepturile procurorilor

    Articolul 54. Obligaţiile procurorilor

    Articolul 55. Ţinuta vestimentară

     

    Capitolul VIII

    GARANTAREA AUTONOMIEI PROCURORULUI

    Articolul 56. Asigurarea autonomiei procurorului

    Articolul 57. Inviolabilitatea procurorului

    Articolul 58. Promovarea în serviciu

     

    Capitolul IX

    MĂSURILE DE ÎNCURAJARE. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

    ŞI PATRIMONIALĂ A PROCURORILOR

    Articolul 59. Măsurile de încurajare

    Articolul 60. Răspunderea disciplinară

    Articolul 61. Abaterile disciplinare

    Articolul 62. Sancţiunile disciplinare

    Articolul 63. Răspunderea patrimonială

     

    Capitolul X

    TRANSFERUL, DELEGAREA, DETAŞAREA, SUSPENDAREA

    ŞI ELIBERAREA DIN FUNCŢIE A PROCURORULUI

    Articolul 64. Transferul, delegarea şi detaşarea

    Articolul 65. Suspendarea din funcţie

    Articolul 66. Eliberarea din funcţie

    Articolul 67. Demisia procurorului

     

    Capitolul XI

    PROTECŢIA DE STAT A PROCURORULUI.

    ASIGURAREA LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

    Articolul 68. Protecţia de stat a procurorului şi a membrilor lui de familie

    Articolul 69. Salarizarea

    Articolul 70. Concediul

    Articolul 71. Asigurarea cu locuinţă

    Articolul 72. Alte garanţii sociale

    Articolul 73. Asigurarea cu pensie

    Articolul 74. Legitimaţia de procuror

     

    Titlul III

    ORGANELE CONSULTATIVE ŞI ORGANELE

    DE AUTOADMINISTRARE DIN CADRUL PROCURATURII

     

    Capitolul XII

    COLEGIUL PROCURATURII

    Articolul 75. Colegiul Procuraturii

    Articolul 76. Structura Colegiului Procuraturii

    Articolul 77. Numirea membrilor Colegiului Procuraturii

    Articolul 78. Atribuţiile Colegiului Procuraturii

    Articolul 79. Deciziile Colegiului Procuraturii

     

    Capitolul XIII

    CONSILIUL SUPERIOR AL PROCURORILOR

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 80. Consiliul Superior al Procurorilor

    Articolul 81. Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 82. Competenţa Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 83. Preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 84. Atribuţiile preşedintelui Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 85. Sesizarea Consiliului Superior al Procurorilor

     

    Secţiunea a 2-a

    Statutul de membru al Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 86. Durata mandatului

    Articolul 87. Drepturile membrilor

    Articolul 88. Obligaţiile membrilor

    Articolul 89. Încetarea calităţii de membru

    Articolul 90. Secretarul Consiliului Superior al Procurorilor

     

    Secţiunea a 3-a

    Organizarea activităţii Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 91. Şedinţele Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 92. Recuzarea şi autorecuzarea

    Articolul 93. Propunerea de numire în funcţie

    Articolul 94. Propuneri privind cariera procurorilor

    Articolul 95. Adoptarea hotărîrilor Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 96. Contestarea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 97. Sigiliul şi sediul

     

    Capitolul XIV

    COLEGIUL DE CALIFICARE

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 98. Colegiul de calificare

    Articolul 99. Componenţa Colegiului de calificare

    Articolul 100. Informaţia despre activitatea Colegiului de calificare

     

    Secţiunea a 2-a

    Împuternicirile Colegiului de calificare. Modul lui de a activa

    Articolul 101. Împuternicirile Colegiului de calificare

    Articolul 102. Împuternicirile preşedintelui Colegiului de calificare

    Articolul 103. Modul de activitate

    Articolul 104. Recuzarea şi autorecuzarea

    Articolul 105. Adoptarea hotărîrilor Colegiului de calificare

    Articolul 106. Contestarea hotărîrii Colegiului de calificare

     

    Secţiunea a 3-a

    Examenul de capacitate

    Articolul 107. Depunerea cererii de înscriere la examenul de capacitate

    Articolul 108. Examenul de capacitate

    Articolul 109. Rezultatele examenului de capacitate

     

    Secţiunea a 4-a

    Atestarea procurorilor

    Articolul 110. Scopul atestării

    Articolul 111. Atestarea

    Articolul 112. Hotărîrea privind atestarea

     

    Capitolul XV

    COLEGIUL DISCIPLINAR

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 113. Colegiul disciplinar

    Articolul 114. Componenţa Colegiului disciplinar

    Articolul 115. Informaţia despre activitatea Colegiului disciplinar

     

    Secţiunea a 2-a

    Împuternicirile Colegiului disciplinar. Modul lui de a activa

    Articolul 116. Împuternicirile Colegiului disciplinar

    Articolul 117. Împuternicirile preşedintelui Colegiului disciplinar

    Articolul 118. Dreptul de a intenta procedură disciplinară

    Articolul 119. Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare

    Articolul 120. Intentarea procedurii disciplinare

    Articolul 121. Revocarea procedurii disciplinare

    Articolul 122. Deliberarea Colegiului disciplinar în exerciţiul procedurii disciplinare

    Articolul 123. Termenele de examinare a cazului disciplinar

    Articolul 124. Participanţii la procedura disciplinară

    Articolul 125. Hotărîrile privind cazurile disciplinare

    Articolul 126. Adoptarea hotărîrilor Colegiului disciplinar

    Articolul 127. Contestarea hotărîrii Colegiului disciplinar

    Articolul 128. Stingerea sancţiunii disciplinare

     

    Capitolul XVI

    ALEGEREA MEMBRILOR CONSILIULUI SUPERIOR AL PROCURORILOR,

    AI COLEGIULUI DE CALIFICARE ŞI AI COLEGIULUI DISCIPLINAR

    Articolul 129. Modul de alegere

    Articolul 130. Completarea locurilor vacante

    Articolul 131. Asigurarea activităţii Consiliului Superior al Procurorilor, a Colegiului de calificare şi a Colegiului disciplinar

    Articolul 132. Lucrările de secretariat

     

    Titlul IV

    PERSONALUL AUXILIAR ŞI PERSONALUL TEHNIC.

    BUGETUL PROCURATURII

     

    Capitolul XVII

    PERSONALUL AUXILIAR ŞI PERSONALUL TEHNIC

    Articolul 133. Personalul auxiliar

    Articolul 134. Condiţiile de numire în funcţie

    Articolul 135. Numirea în funcţie

    Articolul 136. Drepturile şi obligaţiile personalului auxiliar

    Articolul 137. Personalul tehnic

     

    Capitolul XVIII

    BUGETUL PROCURATURII. ASIGURAREA EI

    ORGANIZATORICĂ ŞI TEHNICO-MATERIALĂ

    Articolul 138. Bugetul Procuraturii

    Articolul 139. Asigurarea tehnico-materială a organelor Procuraturii

    Articolul 140. Asigurarea activităţilor economico-financiare, administrative, de secretariat şi de arhivă

    Articolul 141. Informaţia statistică

    Articolul 142. Relaţiile internaţionale

    Articolul 143. Sigiliul

    Articolul 144. Paza

     

    Titlul V

    DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 145. Intrarea în vigoare

    Articolul 146. Plata pensiei

    Articolul 147. Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege

    Articolul 148. Acte care se abrogă

     

     

     

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

     

    Titlul I

    ORGANIZAREA PROCURATURII

     

    Capitolul I

    DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Procuratura

    Procuratura este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care, în limitele atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de judecată, în condiţiile legii.

     

    Articolul 2. Principiile de organizare a activităţii Procuraturii

    (1) Procuratura îşi desfăşoară activitatea pe principiul legalităţii.

    (2) Activitatea Procuraturii este transparentă şi presupune garantarea accesului societăţii şi al mijloacelor de informare în masă la informaţiile despre această activitate, cu excepţia restricţiilor prevăzute de lege.

    (3) Principiul independenţei exclude posibilitatea de subordonare a Procuraturii autorităţii legislative şi celei executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor alte organe şi autorităţi ale statului în activitatea Procuraturii.

    (4) Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară pe principiul autonomiei, asigurat prin independenţă procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă posibilitatea de a lua de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe care le examinează.

    (5) În activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi controlul judecătoresc sînt principii care asigură exercitarea dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica legalitatea deciziilor emise de procurorul ierarhic inferior, precum şi posibilitatea contestării în instanţă de judecată a deciziilor şi a acţiunilor cu caracter procesual ale procurorului.

     

    Articolul 3. Cadrul juridic de activitate a Procuraturii

    Activitatea Procuraturii este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte legislative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

     

    Articolul 4. Procurorul

    Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere prin al cărei intermediu Procuratura îşi exercită atribuţiile.

     

    Capitolul II

    DOMENIILE DE ACTIVITATE ŞI DE COMPETENŢĂ

     

    Secţiunea 1

    Atribuţii şi competenţe

    Articolul 5. Atribuţiile Procuraturii

    Procuratura:

    a) în numele societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului atunci cînd încălcarea acestora atrage sancţiune penală;

    b) conduce şi exercită urmărirea penală;

    c) reprezintă învinuirea în instanţă de judecată;

    d) participă, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor civile, inclusiv de contencios administrativ, şi contravenţionale în care procedura a fost intentată de ea;

    e) asigură asistenţa juridică şi colaborarea internaţională în domeniul său de activitate;

    f) implementează politica penală a statului;

    g) asigură protecţie eficientă martorilor, victimelor infracţiunii şi altor participanţi la proces;

    h) intentează acţiune civilă în cazurile prevăzute de lege;

    i) exercită controlul respectării legilor în locurile de detenţie preventivă şi în penitenciare;

    j) exercită controlul legalităţii în Forţele Armate;

    k) exercită controlul asupra executării hotărîrilor judecătoreşti în cauzele penale.

     

    Articolul 6. Competenţele procurorului

    În scopul exercitării atribuţiilor care îi revin Procuraturii, procurorul, în condiţiile legii, este în drept:

    a) să solicite persoanelor juridice şi fizice prezentarea de documente, materiale, date statistice, informaţii de altă natură;

    b) să dispună organelor abilitate efectuarea controlului, a reviziei privind activitatea agenţilor economici şi a altor persoane juridice; să antreneze specialişti pentru elucidarea unor probleme de specialitate apărute în exerciţiul funcţiei; să dispună efectuarea unor expertize, controale asupra materialelor, informaţiilor, comunicărilor primite de organele Procuraturii şi să ceară prezentarea rezultatelor acestor acţiuni;

    c) să citeze orice persoană şi să solicite explicaţii verbale sau scrise în cazul urmăririi penale sau al lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi în cazul încălcării ordinii de drept;

    d) să aibă acces liber în localurile instituţiilor publice, ale agenţilor economici, ale altor persoane juridice, precum şi la documentele şi materialele lor.

     

    Secţiunea a 2-a

    Conducerea şi exercitarea urmăririi penale

    Articolul 7. Atribuţiile procurorului în cadrul investigaţiilor de constatare a acţiunilor care urmează a fi sancţionate penal

    La examinarea sesizărilor, petiţiilor şi materialelor parvenite în Procuratură de la persoane fizice şi juridice, precum şi la autosesizare în cazul investigaţiilor efectuate din oficiu, procurorul, în limita competenţei sale, investighează cazul în vederea constatării existenţei sau inexistenţei încălcării de lege care atrage răspundere penală, identificării persoanelor vinovate şi, în funcţie de rezultate, decide asupra pornirii urmăririi penale sau asupra unor alte măsuri de reacţionare la încălcările de lege depistate.

     

    Articolul 8. Atribuţiile procurorului în exercitarea urmăririi penale

    Procurorul exercită urmărirea penală în numele statului în privinţa infracţiunilor atribuite în competenţă, iar în caz de necesitate poate exercita sau poate prelua urmărirea penală privind orice categorie de infracţiuni, în condiţiile Codului de procedură penală.

     

    Articolul 9. Atribuţiile procurorului în conducerea urmăririi penale

    (1) Pentru asigurarea aplicării legii penale de către organele de urmărire penală, de organele de constatare şi de organele care exercită activitate operativă de investigaţii, procurorul conduce urmărirea penală, controlează corespunderea acţiunilor procesuale ale acestor organe prevederilor Codului de procedură penală, ale altor acte normative, precum şi ale actelor internaţionale.

    (2) Pentru realizarea atribuţiilor menţionate la alin.(1), procurorul este în drept:

    a) să exercite atribuţiile prevăzute de Codul de procedură penală;

    b) să iniţieze sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, comise de ofiţerii de urmărire penală, de lucrătorii organelor de constatare şi ai organelor care exercită activitate operativă de investigaţii.

    (3) Procurorul General şi procurorii ierarhic inferiori coordonează activitatea de combatere a criminalităţii desfăşurată de organele de urmărire penală, de organele de constatare şi de organele care exercită activitate operativă de investigaţii.

    (4) Pentru a asigura coordonarea activităţii organelor menţionate la alin.(3), procurorii:

    a) planifică activităţi comune în vederea exercitării atribuţiilor acestor organe;

    b) convoacă şedinţe de coordonare;

    c) formează grupuri de lucru;

    d) stabilesc criterii de evaluare a activităţii organelor de urmărire penală şi modul de evidenţă şi de mişcare a cauzelor penale, solicită informaţii statistice şi de alt gen de care au nevoie;

    e) emit instrucţiuni metodologice şi de reglementare, executorii pentru organele de urmărire penală, pentru organele de constatare şi pentru organele care exercită activitate operativă de investigaţii, în probleme ce ţin de aspectele de aplicare a legislaţiei şi de eficienţa activităţii de combatere şi de prevenire a criminalităţii.

     

    Articolul 10. Aplicarea măsurilor de alternativă urmăririi penale

    În cadrul urmăririi penale, în condiţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală, procurorul poate decide liberarea de răspundere penală a persoanei care a săvîrşit o faptă ce conţine elementele constitutive ale infracţiunii.

     

    Articolul 11. Implementarea politicii penale a statului

    Pentru realizarea unitară a politicii penale a statului, procurorul acţionează în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii, studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi în vederea perfecţionării legislaţiei în domeniu.

     

    Articolul 12. Protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal

    Pentru asigurarea unei protecţii eficiente martorilor şi altor participanţi la procesul penal, procurorul:

    a) ia măsuri, prevăzute de legislaţie, pentru repunerea persoanelor în drepturile în care au fost lezate prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală;

    b) solicită organelor de urmărire penală să ia măsuri pentru protejarea vieţii şi pentru siguranţa martorilor, a victimelor infracţiunii şi a membrilor lor de familie, precum şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, ori se asigură că astfel de măsuri au fost luate.

     

    Secţiunea a 3-a

    Participarea procurorului la înfăptuirea justiţiei

    Articolul 13. Atribuţiile procurorului la înfăptuirea justiţiei în cauze penale

    Procurorul, în limitele competenţei sale, sesizează instanţele de judecată în vederea judecării cauzelor penale, reprezintă învinuirea de stat în toate cauzele penale pe principiul contradictorialităţii, exercită căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege.

     

    Articolul 14. Atribuţiile procurorului la înfăptuirea justiţiei în cauze civile

    Procurorul participă, în condiţiile legii, la examinarea cauzelor civile şi contravenţionale în calitate de participant la proces, în care procedura a fost intentată de Procuratură sau în care participarea procurorului este prevăzută de lege.

     

    Articolul 15. Controlul respectării legilor în locurile de detenţie

    (1) Procurorul exercită, în modul stabilit de lege, controlul asupra legalităţii aflării persoanelor în instituţiile care asigură detenţia şi în instituţiile de executare a măsurilor de constrîngere, inclusiv în spital în cazul acordării de asistenţă psihiatrică fără liberul consimţămînt al persoanei.

    (2) În cazul în care procurorul depistează deţinerea fără temeiurile prevăzute de lege care ar dovedi deţinerea legală a persoanei în locurile menţionate la alin.(1), aceasta este eliberată imediat prin ordonanţă a procurorului, care urmează a fi executată necondiţionat şi imediat.

     

    Articolul 16. Controlul executării hotărîrilor judecătoreşti

    Procurorul exercită, în modul stabilit de lege, controlul asupra respectării legislaţiei în activitatea de punere în executare a hotărîrilor judecătoreşti în cauzele penale, precum şi în cauzele civile şi contravenţionale pe care le-a intentat.

     

    Secţiunea a 4-a

    Actele procurorului

    Articolul 17. Actele procurorului

    La desfăşurarea investigaţiilor în vederea constatării încălcărilor de lege care urmează a fi sancţionate penal, la exercitarea şi la conducerea urmăririi penale, la aplicarea unor măsuri de alternativă urmăririi penale, la implementarea politicii penale a statului şi la asigurarea protecţiei martorilor infracţiunii şi a altor participanţi la procesul penal, precum şi în cazul participării la înfăptuirea justiţiei, procurorul este în drept, în limita competenţei, să adopte acte prevăzute de legea procesual penală, civilă, de legea contravenţională şi de alte legi, să înainteze sesizări şi să conteste cu recurs actul administrativ.

     

    Articolul 18. Sesizarea procurorului

    (1) În cadrul exercitării atribuţiilor, în cazurile în care apreciază că fapta prejudiciabilă ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decît cele prevăzute de legea penală, procurorul sesizează instituţia sau persoana cu funcţie de răspundere competentă pentru:

    a) lichidarea încălcărilor de lege, înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care le-au favorizat;

    b) sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor care le revin în cadrul urmăririi penale, comise de ofiţerii de urmărire penală, de lucrătorii organelor de constatare şi de cei ai organelor care exercită activitate operativă de investigaţii;

    c) ridicarea imunităţii unor persoane şi tragerea lor la răspundere în condiţiile legii.

    (2) Procurorul înaintează sesizarea privind lichidarea încălcărilor de lege instituţiei respective sau persoanei cu funcţie de răspundere spre a fi examinată imediat.

    (3) Instituţia respectivă sau persoana cu funcţie de răspundere va lua măsuri concrete în vederea lichidării încălcărilor de lege menţionate în sesizare, înlăturării cauzelor şi a condiţiilor care le-au favorizat, în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de lege, fapt care îl va comunica în scris procurorului în termen de o lună de la data primirii sesizării.

     

    Articolul 19. Contestarea actului administrativ

    (1) Dacă în exercitarea atribuţiilor a depistat acte administrative ilegale cu caracter normativ sau individual, emise de un organ sau de o persoană cu funcţie de răspundere, care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului, procurorul este în drept să le conteste cu recurs.

    (2) Recursul va fi examinat de organul respectiv sau de persoana cu funcţie de răspundere în termen de 10 zile de la data primirii lui, iar în cazul examinării de un organ colegial, la prima lui şedinţă. Rezultatele examinării recursului se comunică imediat în scris procurorului.

    (3) În caz de respingere neîntemeiată sau de neexaminare a recursului, procurorul este în drept să reclame actul administrativ în instanţă de judecată competentă pentru a fi declarat nul.

     

    Articolul 20. Contestarea hotărîrilor judecătoreşti

    În cadrul examinării în instanţă de judecată a cauzelor penale, precum şi a cauzelor civile, inclusiv de contencios administrativ, şi contravenţionale în care procedura a fost intentată de procuror sau la care participarea lui este prevăzută de lege, acesta este în drept să utilizeze, după caz, căi ordinare şi extraordinare de atac împotriva hotărîrilor pe care le consideră ilegale sau neîntemeiate.

     

    Articolul 21. Sesizarea Curţii Constituţionale

    Procurorul General este în drept să sesizeze Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.

     

    Capitolul III

    STRUCTURA ŞI PERSONALUL PROCURATURII

    Articolul 22. Sistemul organelor Procuraturii

    (1) Procuratura este un sistem unic, centralizat şi ierarhic, care include:

    a) Procuratura Generală;

    b) procuraturile teritoriale;

    c) procuraturile specializate.

    (2) Numărul organelor Procuraturii, personalul lor, localităţile de reşedinţă şi circumscripţiile în care activează ele se aprobă şi se modifică de Parlament, la propunerea Procurorului General.

     

    Articolul 23. Procuratura Generală

    (1) Procuratura Generală este condusă de Procurorul General şi este ierarhic superioară tuturor organelor Procuraturii. Procuratura Generală organizează şi coordonează activitatea procuraturilor din subordine, gestionează bugetul Procuraturii.

    (2) Subdiviziunile Procuraturii Generale sînt conduse de procurori-şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. Serviciile economico-administrative sînt conduse de persoane cu statut de funcţionar public.

     

    Articolul 24. Procuraturile teritoriale

    (1) În categoria procuraturilor teritoriale intră procuraturile unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (denumită în continuare UTA Găgăuzia), ale municipiului Chişinău, ale raioanelor, municipiilor, oraşelor şi sectoarelor.

    (2) Procuratura UTA Găgăuzia exercită atribuţiile Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară procuraturilor teritoriale din UTA Găgăuzia.

    (3) Procuratura municipiului Chişinău exercită atribuţiile Procuraturii în teritoriul respectiv şi este ierarhic superioară procuraturilor de sector din municipiu.

     

    Articolul 25. Procuraturile specializate

    (1) În categoria procuraturilor specializate intră procuraturile care activează în anumite domenii speciale.

    (2) Procuratura anticorupţie este specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie şi îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul ţării.

    (3) Procuraturile militare, prin procurorii militari:

    a) exercită urmărirea penală în cauzele penale ce ţin de competenţa judecătoriilor militare;

    b) reprezintă învinuirea în judecătoria militară;

    c) exercită atribuţiile Procuraturii în Forţele Armate.

    (4) Procuratura de transport exercită atribuţiile Procuraturii în transportul feroviar, aerian şi naval pe întreg teritoriul ţării.

    (5) Procuraturile de nivelul curţii de apel exercită atribuţiile stabilite la art.26.

    (6) Pot fi create prin lege şi alte procuraturi specializate, ale căror competenţe vor fi stabilite de Procurorul General în condiţiile legii.

     

    Articolul 26. Procuraturile de nivelul curţii de apel

    Procuraturile de nivelul curţii de apel sînt instituite pentru asigurarea bunei funcţionări a justiţiei în cauzele penale a căror examinare în fond este de competenţa curţilor de apel şi contribuie la înfăptuirea justiţiei în aceste instanţe, în condiţiile legii. Statutul procuraturii de nivelul curţii de apel se stabileşte într-un regulament, aprobat de Procurorul General.

     

    Articolul 27. Procurorul General

    (1) Procurorul General conduce Procuratura.

    (2) Procurorul General:

    a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate;

    b) numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi, controlul asupra activităţii procurorilor;

    c) emite în scris ordine, dispoziţii şi instrucţiuni metodologice şi de reglementare executorii, aprobă regulamente;

    d) revocă, suspendă sau anulează actele emise de procurori care contravin legii;

    e) stabileşte, în corespundere cu structura aprobată de Parlament, organizarea interioară a organelor Procuraturii, repartizează mijloace pentru funcţionarea lor;

    f) solicită organelor care au competenţe legale în descoperirea şi urmărirea infracţiunilor, precum şi în exercitarea activităţii operative de investigaţii, delegarea de persoane specializate în domeniu pentru a îndeplini, sub directa conducere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor, actele procesuale conferite de lege;

    g) sesizează Curtea Constituţională privind constituţionalitatea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului;

    h) conferă procurorilor, în condiţiile legii, grade de clasificare şi grade militare speciale;

    i) decide asupra atribuţiilor şi obligaţiilor prim-adjunctului şi adjuncţilor săi, precum şi ale altor procurori din subordine;

    j) convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de cîte ori este nevoie;

    k) este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează bunurile Procuraturii.

    (3) Procurorul General prezintă anual Parlamentului raport despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei. Raportul Procurorului General este făcut public şi se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii.

     

    Articolul 28. Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General

    (1) Prim-adjunctul şi doi adjuncţi ai Procurorului General:

    a) organizează şi conduc activităţile de bază ale organelor Procuraturii potrivit competenţei;

    b) exercită alte atribuţii la decizia Procurorului General.

    (2) În absenţa Procurorului General sau în imposibilitatea de exercitare a funcţiilor sale, atribuţiile lui sînt exercitate de prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia, de un adjunct, în temeiul unui ordin emis de Procurorul General.

     

    Articolul 29. Procurorii-şefi ai subdiviziunilor organelor Procuraturii

    (1) Subdiviziunile organelor Procuraturii sînt conduse de procurori-şefi, ajutaţi de adjuncţi.

    (2) Procurorii-şefi ai subdiviziunilor organelor Procuraturii:

    a) organizează şi coordonează activitatea procurorilor şi a personalului auxiliar din subordine, decid asupra atribuţiilor şi obligaţiilor acestora;

    b) exercită alte atribuţii la indicaţia procurorului ierarhic superior şi a adjuncţilor lui.

     

    Articolul 30. Procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi

    Procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi reprezintă Procuratura în teritoriu şi în domeniul respectiv, exercită atribuţiile care le revin potrivit legislaţiei şi sînt ajutaţi de adjuncţi.

     

    Articolul 31. Ierarhia funcţiilor de procuror

    (1) Ierarhia procurorilor, în raport cu funcţia ocupată în sistemul organelor Procuraturii, se stabileşte în următoarea ordine:

    a) Procurorul General;

    b) prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General;

    c) procurorii-şefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale şi adjuncţii lor;

    d) procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi şi adjuncţii lor.

    (2) Procurorul UTA Găgăuzia, procurorul municipiului Chişinău şi adjuncţii lor sînt ierarhic superiori procurorilor din teritoriul respectiv.

    (3) Procurorii-şefi ai subdiviziunilor organelor Procuraturii, procurorii teritoriali, procurorii specializaţi şi adjuncţii lor sînt ierarhic superiori procurorilor din subordine.

    (4) Procurorii enumeraţi în ordine descrescătoare sînt ierarhic superiori procurorilor indicaţi după ei.

    (5) Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine.

    (6) Ierarhia procurorilor constă în subordonarea procurorilor cu o funcţie inferioară celor cu o funcţie superioară, precum şi în obligaţia procurorilor de a executa şi a respecta ordinele, dispoziţiile, indicaţiile şi instrucţiunile metodologice şi de reglementare pe care le primesc de la procurorii ierarhic superiori.

     

    Articolul 32. Personalul Procuraturii

    (1) În cadrul Procuraturii activează procurori, personal auxiliar şi personal tehnic.

    (2) Statutul procurorilor este reglementat prin lege.

    (3) Personalul auxiliar funcţionează în subdiviziunile Procuraturii Generale, în procuraturile teritoriale, în procuraturile specializate şi contribuie la exercitarea atribuţiilor Procuraturii.

    (4) Personalul tehnic efectuează deservirea tehnică a organelor Procuraturii.

     

    Titlul II

    STATUTUL PROCURORULUI

     

    Capitolul IV

    INCOMPATIBILITĂŢI ŞI INTERDICŢII

    Articolul 33. Statutul procurorului

    (1) În exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom, imparţial şi se supune numai legii.

    (2) Promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu prevede altfel.

    (3) Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat din funcţie numai în temeiurile şi în condiţiile stabilite de lege.

     

    Articolul 34. Incompatibilităţi

    Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice.

     

    Articolul 35. Interdicţii

    (1) Procurorul este obligat să se abţină de la orice activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la cunoştinţă conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu.

    (2) Procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are dreptul:

    a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul sau cu un alt participant la proces interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;

    b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe la activităţi cu caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să exprime sau să manifeste în orice mod convingerile sale politice;

    c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al organului care exercită activitate operativă de investigaţii;

    d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate în curs de desfăşurare sau cu privire la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;

    e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin persoane interpuse;

    f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;

    g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul în care cauza respectivă este examinată de un organ al Procuraturii, altul decît acela în cadrul căruia îşi exercită funcţia, cu excepţia soţului (soţiei), copiilor şi părinţilor, şi nu poate îndeplini nici o altă activitate care, potrivit legii, este efectuată de avocat;

    h) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organul de conducere, de administrare sau de control al unei societăţi comerciale, inclusiv în bancă sau în o altă instituţie de credit, în societate de asigurări ori în societate financiară, în companie naţională, în societate naţională sau în regie autonomă.

     

    Capitolul V

    NUMIREA PROCURORULUI ÎN FUNCŢIE

    Articolul 36. Condiţiile de numire în funcţia de procuror

    (1) Poate fi numită în funcţia de procuror persoana care întruneşte următoarele condiţii:

    a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliată pe teritoriul ei;

    b) are capacitate de exerciţiu deplină;

    c) este licenţiată în drept;

    d) are vechimea în muncă necesară pentru a fi numită în funcţia respectivă şi se bucură de o bună reputaţie sau a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei;

    e) nu are antecedente penale;

    f) cunoaşte limba de stat;

    g) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.

    (2) În funcţia de Procuror General poate fi numită persoana a cărei calificare profesională şi experienţă de lucru din ultimii 15 ani sînt corespunzătoare realizării sarcinilor Procuraturii, iar în funcţia de adjunct al acestuia, persoana care a activat în funcţia de procuror în ultimii 10 ani.

    (3) În funcţia de procuror teritorial sau de procuror specializat, de procuror-şef al subdiviziunii organului Procuraturii pot fi numite persoane care au o vechime de muncă în funcţia de procuror de cel puţin 5 ani, iar în funcţia de adjunct al acestora, de cel puţin 4 ani.

     

    Articolul 37. Candidatul la funcţia de procuror

    (1) La funcţia de procuror poate candida persoana care a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei.

    (2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), la funcţia de procuror poate candida persoana care, anterior, a activat în calitate de procuror sau, în ultimii 5 ani, a activat în calitate de judecător, anchetator, ofiţer de urmărire penală, de avocat, avocat parlamentar, de notar, jurisconsult, de consultant (consilier) al instanţei de judecată, în funcţiile de specialitate juridică din aparatul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii, al autorităţilor publice. În vechimea în specialitatea juridică se includ, de asemenea, perioadele în care persoana licenţiată în drept a exercitat mandatul de deputat, a activat în calitate de membru al Curţii de Conturi, de profesor titular de drept în instituţiile de învăţămînt superior, de executor judecătoresc, de grefier.

     

    Articolul 38. Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror

    (1) Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror se organizează anual sau ori de cîte ori este nevoie, la data şi în locul stabilit de Consiliul Superior al Procurorilor. Informaţia despre data, locul, modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase la concurs se plasează în publicaţiile oficiale, în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Justiţiei, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

    (2) Consiliul Superior al Procurorilor stabileşte în fiecare an numărul de candidaţi la funcţia de procuror, în dependenţă de locurile vacante, precum şi de locurile care vor fi înfiinţate.

    (3) Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror include etapa examenului de capacitate, care este susţinut de candidat în faţa Colegiului de calificare, şi etapa de evaluare a rezultatelor examenului de capacitate, urmate de acceptarea candidaţilor pentru a fi numiţi în funcţia de procuror.

    (4) Absolvenţii Institutului Naţional al Justiţiei participă la concurs în baza actului de absolvire fără a susţine examen de capacitate.

    (5) Persoanele care au exercitat funcţia de procuror şi/sau de judecător cel puţin 10 ani şi care şi-au încheiat activitatea din motive neimputabile lor pot fi numite în funcţia de procuror fără susţinerea examenului de capacitate dacă perioada în care nu au activat în funcţiile menţionate nu este mai mare de 5 ani.

    (6) Rezultatele concursului se validează de Colegiul de calificare, urmînd să fie afişate în termen de 24 de ore la loc vizibil în sediul Procuraturii Generale şi să fie plasate în internet pe pagina oficială a Procuraturii.

    (7) Candidaţii care nu sînt de acord cu rezultatele concursului pot formula contestaţii în Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 7 zile calendaristice de la anunţarea rezultatelor. Contestaţia se va soluţiona în termen de 15 zile calendaristice. Decizia Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în instanţă de contencios administrativ în condiţiile legii.

    (8) Numărul de locuri pentru candidaţii enumeraţi la art.37 alin.(2) nu poate depăşi proporţia de 20% din numărul total de locuri oferite la concurs într-o perioadă de 3 ani.

    (9) Modul de organizare şi de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de procuror este stabilit în regulament, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 39. Înregistrarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror

    (1) Pentru a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror, persoana depune, în termen de 60 de zile de la publicarea anunţului, o cerere scrisă la Consiliul Superior al Procurorilor, care o înregistrează în calitate de participant la concurs.

    (2) Pentru a participa la concurs, persoana depune următoarele acte:

    a) curriculum vitae;

    b) copia de pe diploma de studii;

    c) atestatul de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei (în cazul candidaţilor din rîndul absolvenţilor cursurilor de formare iniţială a procurorilor);

    d) copia de pe carnetul de muncă (în cazul candidaţilor care au carnet de muncă);

    e) cazierul judiciar;

    f) certificatul medical de sănătate de o formă stabilită;

    g) declaraţia cu privire la venituri şi la proprietate;

    h) referinţa de la ultimul loc de lucru sau de studii.

    (3) Modul de înregistrare la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror se stabileşte de Consiliul Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 40. Numirea în funcţie a procurorilor

    (1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, pentru un mandat de 5 ani.

    (2) După numirea în funcţie, Procurorul General depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:

    “În exercitarea atribuţiilor de Procuror General, jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii”.

    (3) Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General sînt numiţi în funcţie de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 5 ani.

    (4) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi în funcţie de Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

    (5) Procurorul UTA Găgăuzia este numit în funcţie de Procurorul General, la propunerea Adunării Populare a Găgăuziei.

    (6) Mandatul de procuror teritorial şi cel de procuror specializat sînt de 5 ani. Aflarea în funcţiile menţionate în aceeaşi procuratură nu poate depăşi 2 mandate consecutive.

    (7) Procurorul General, prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General nu pot deţine mai mult de 2 mandate consecutive în aceeaşi funcţie.

    (8) Plafonul de vîrstă pentru exercitarea funcţiei de procuror este de 65 de ani.

     

    Articolul 41. Jurămîntul procurorului

    (1) După numire în funcţie, procurorul depune următorul jurămînt:

    “Jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce îmi revin”.

    (2) Refuzul de a depune jurămîntul atrage de drept nulitatea numirii în funcţie.

    (3) Jurămîntul se depune în şedinţă solemnă, în faţa Consiliului Superior al Procurorilor.

    (4) Depunerea jurămîntului se consemnează în proces-verbal, care se semnează de membrii Consiliului Superior al Procurorilor şi de persoana care a depus jurămîntul.

    (5) Depunerea jurămîntului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării procurorului în altă funcţie.

     

    Articolul 42. Atestarea procurorului

    (1) Pentru verificarea responsabilităţii şi evaluarea corespunderii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, procurorul este atestat o dată la 3 ani.

    (2) Procurorul este atestat:

    a) la expirarea perioadei de 3 ani pentru care a fost atestat;

    b) la promovarea într-o funcţie superioară după aplicarea sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie.

    (3) Prima atestare a procurorului se face la 2 ani de la numire în funcţie.

    (4) Procurorul susţine atestarea în faţa Colegiului de calificare.

    (5) Rezultatele atestării pot fi contestate de procuror în Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 3 zile de la comunicare.

    (6) Nu sînt supuşi atestării: Procurorul General şi adjuncţii săi, procurorii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, ai Colegiului de calificare şi ai Colegiului disciplinar pe perioada exercitării mandatului.

    (7) Prin reglementări la nivel instituţional pot fi instituite şi alte modalităţi de evaluare intermediară a rezultatelor activităţii procurorilor pe parcursul a 3 ani dintre atestările ordinare, rezultatele fiind puse la baza deciziei despre atestare. La decizia Consiliului Superior al Procurorilor, procurorii sancţionaţi disciplinar pot fi supuşi atestării înainte de termen.

    (8) Perioada de atestare include şi perioada de suspendare a activităţii de muncă pentru care se menţine salarizarea.

     

    Articolul 43. Formarea profesională continuă a procurorului

    (1) Formarea profesională continuă a procurorului constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii lui în exercitarea funcţiei.

    (2) În formarea profesională continuă trebuie să se ţină cont de dinamica procesului legislativ. Această formare constă mai ales în aprofundarea cunoaşterii legislaţiei interne, a actelor europene şi internaţionale la care Republica Moldova este parte, a jurisprudenţei instanţelor de judecată naţionale şi internaţionale.

    (3) Responsabilitatea de formarea profesională continuă a procurorilor revine Institutului Naţional al Justiţiei, conducătorilor procuraturilor, în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi fiecărui procuror prin pregătire individuală.

    (4) Procurorii participă cel puţin o dată în an la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Justiţiei, precum şi la programe organizate de alte instituţii de învăţămînt superior din ţară sau din străinătate, ori la alte forme de perfecţionare profesională.

    (5) Formarea profesională continuă a procurorilor se realizează ţinîndu-se cont de necesitatea specializării lor.

    (6) În cadrul fiecărui organ al Procuraturii se organizează periodic activităţi de formare profesională continuă, constînd în seminare, sesiuni, consultări, dezbateri sau mese rotunde, inclusiv cu antrenarea cadrelor didactice de la Institutul Naţional al Justiţiei.

    (7) În elaborarea programelor şi a tematicii pentru formarea continuă a procurorilor trebuie să se ţină cont de sugestiile şi de necesităţile individuale ale procurorilor şi să fie oferite posibilităţi ca procurorii să-şi poată alege domeniul în care doresc să se perfecţioneze.

     

    Capitolul VI

    GRADELE DE CLASIFICARE ŞI GRADELE MILITARE

    SPECIALE ALE PROCURORILOR

    Articolul 44. Gradele de clasificare şi gradele militare speciale

    (1) Pentru procurori se stabilesc următoarele grade de clasificare:

    a) pentru corpul juridic suprem:

    consilier juridic de stat de rangul I;

    consilier juridic de stat de rangul al II-lea;

    consilier juridic de stat de rangul al III-lea;

    b) pentru corpul juridic superior:

    consilier juridic de rangul I;

    consilier juridic de rangul al II-lea;

    consilier juridic de rangul al III-lea;

    c) pentru corpul juridic inferior:

    jurist de rangul I;

    jurist de rangul al II-lea;

    jurist de rangul al III-lea.

    (2) Pentru procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate se stabilesc următoarele grade militare speciale:

    a) pentru corpul juridic superior:

    colonel de justiţie;

    locotenent-colonel de justiţie;

    maior de justiţie;

    b) pentru corpul juridic mediu:

    căpitan de justiţie;

    locotenent-major de justiţie;

    locotenent de justiţie.

     

    Articolul 45. Condiţiile de conferire a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    (1) Gradele de clasificare şi gradele militare speciale se conferă procurorilor consecutiv la expirarea termenului de deţinere a gradului precedent, în conformitate cu funcţia şi cu vechimea în muncă, ţinîndu-se cont de gradul de profesionalism, dacă legea nu prevede altfel.

    (2) Termenele de deţinere a gradelor se calculează luîndu-se în considerare şi perioadele de suspendare a activităţii de muncă şi de detaşare pentru care se menţine salariul în Procuratură.

     

    Articolul 46. Termenele de deţinere a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    (1) Termenele de deţinere a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale sînt următoarele:

    a) jurist de rangul al III-lea, locotenent de justiţie – 2 ani;

    b) jurist de rangul al II-lea, locotenent-major de justiţie – 3 ani;

    c) jurist de rangul I, căpitan de justiţie – 3 ani;

    d) consilier juridic de rangul al III-lea, maior de justiţie – 4 ani;

    e) consilier juridic de rangul al II-lea, locotenent-colonel de justiţie – 5 ani.

    (2) Nu se stabilesc termene de deţinere a gradelor de clasificare de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III şi de consilier juridic de rangul I şi nici a gradului militar de colonel de justiţie.

     

    Articolul 47. Corelaţia gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale cu funcţiile de procuror

    Gradele de clasificare şi gradele militare speciale corespund funcţiilor de procuror după cum urmează:

     

    Gradul de clasificare,
    gradul militar special

    Funcţia

    Consilier juridic de stat de rangul I

    Procuror General

    Consilier juridic de stat de rangul al II-lea

    Adjunct al Procurorului General

    Consilier juridic de stat de rangul al III-lea

    Şef al Aparatului Procurorului General, procuror al UTA Găgăuzia, procuror al municipiului Chişinău, membru al Colegiului Procuraturii

    Consilier juridic de rangul I

    Procuror-şef al direcţiei Procuraturii Generale, procuror pentru misiuni speciale al Procuraturii Generale, procuror-şef al secţiei Procuraturii Generale şi adjunct al lui, procuror-şef al serviciului Procuraturii Generale, procuror teritorial, procuror specializat, adjunct al procurorului UTA Găgăuzia, adjunct al procurorului municipiului Chişinău, adjunct al procurorului Procuraturii anticorupţie, adjunct al procurorului procuraturii de nivelul curţii de apel

    Consilier juridic de rangul al II-lea

    Procuror în direcţia, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii Generale, procuror-şef al secţiei Procuraturii UTA Găgăuzia, procuror-şef al secţiei Procuraturii municipiului Chişinău, procuror-şef al secţiei Procuraturii anticorupţie şi procuror-şef al procuraturii de nivelul curţii de apel, adjunct al procurorului teritorial, adjunct al procurorului specializat

    Consilier juridic de rangul al III-lea

    Procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii UTA Găgăuzia, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii municipiului Chişinău, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii anticorupţie, procuror în secţia şi procuror în serviciul procuraturii de nivelul curţii de apel

    Jurist de rangul I

    Procuror în procuratura teritorială şi procuror în procuratura specializată

    Jurist de rangul al II-lea

    Procuror al cărui termen de deţinere a gradului precedent a expirat

    Jurist de rangul al III-lea

    Procuror numit în funcţie pentru prima dată

    Colonel de justiţie

    Procuror-şef al subdiviziunii Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate şi adjunct al lui, procuror al procuraturii militare

    Locotenent-colonel de justiţie

    Procuror în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate, adjunct al procurorului procuraturii militare

    Maior de justiţie

    Procuror în procuratura militară

    Căpitan de justiţie, locotenent-major de justiţie

    Procuror în procuratura militară al cărui termen de deţinere a gradului militar special precedent a expirat

    Locotenent de justiţie

    Procuror în procuratura militară numit în funcţie pentru prima dată

     

    Articolul 48. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    (1) Gradele de jurist de rangul al III-lea şi de locotenent de justiţie se conferă procurorilor în urma atestării, după numire în funcţie.

    (2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale este de competenţa Procurorului General, cu excepţia gradelor de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III, care se conferă de Preşedintele Republicii Moldova.

    (3) Gradele de clasificare de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III se conferă la numirea procurorului în funcţia respectivă, prevăzută la art.47.

     

    Articolul 49. Corelaţia gradelor de clasificare şi gradelor militare speciale din domeniul justiţiei cu cele din alte domenii

    Persoanelor din rîndul celor enumerate la art.37 alin.(2) care, la momentul numirii în funcţia de procuror, deţineau grade de clasificare sau grade militare li se conferă grade de clasificare sau grade militare speciale similare celor deţinute anterior, ţinîndu-se cont de funcţia în care se numesc în Procuratură, de gradul de profesionalism şi de vechimea în muncă.

     

    Articolul 50. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale în caz de transfer

    (1) În caz de transfer în procuraturile militare şi de transfer în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate, procurorilor care au grade de clasificare li se conferă grade militare speciale, ţinîndu-se cont de funcţia în care se numesc, de gradul pe care îl deţin şi de vechimea în acest grad.

    (2) În aceleaşi condiţii se conferă grade de clasificare procurorilor transferaţi în alte organe ale Procuraturii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate.

     

    Articolul 51. Atribuţii suplimentare

    (1) În vederea conferirii gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale, Procurorul General are dreptul:

    a) să acorde înainte de termen, pentru acţiuni pătrunse de spirit de sacrificiu, pentru exercitare exemplară a obligaţiilor de serviciu şi pentru succese remarcabile în activitatea de consolidare a legalităţii şi de combatere a criminalităţii, următorul grad de clasificare sau grad militar special ori gradul de clasificare sau gradul militar special de o treaptă mai înaltă decît prevede funcţia, însă după cel puţin jumătate din termenul aflării în gradul precedent;

    b) să confere, la avansare într-o funcţie superioară, grad de clasificare fără a ţine cont de succesiune, însă nu mai mult de două grade faţă de cel deţinut;

    c) să prezinte Preşedintelui Republicii Moldova propuneri privind conferirea gradelor de clasificare care ţin de competenţa acestuia.

    (2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale prevăzută la alin.(1) lit.a) şi b) se face o singură dată în întreaga perioadă de serviciu în organele Procuraturii.

     

    Articolul 52. Termenele de păstrare a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale

    (1) Gradele de clasificare şi gradele militare speciale se conferă lucrătorilor din organele Procuraturii pe viaţă.

    (2) Procurorul poate fi degradat numai prin hotărîre a Colegiului disciplinar, validată de Consiliul Superior al Procurorilor, care poate fi contestată în instanţă de judecată, pentru săvîrşirea unor fapte ce compromit titlul de procuror sau a unor infracţiuni premeditate, precum şi pentru că i s-a conferit grad de clasificare sau grad militar special prin încălcarea prezentei legi.

     

    Capitolul VII

    DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PROCURORILOR

    Articolul 53. Drepturile procurorilor

    (1) Procurorul beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de Constituţie, de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu restricţiile condiţionate de particularităţile serviciului în organele Procuraturii.

    (2) În cadrul activităţii profesionale, procurorul are dreptul:

    a) să examineze cauzele şi cazurile ce ţin de exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi să emită decizii în limitele competenţei sale;

    b) să fie avansat în serviciu corespunzător pregătirii profesionale, calificării şi performanţelor personale;

    c) să fie remunerat conform funcţiei deţinute, nivelului şi calificării profesionale, vechimii în muncă, precum şi în temeiul unor alte drepturi stabilite de lege;

    d) să-şi aleagă domeniul de formare continuă în care crede că trebuie să se perfecţioneze profesional;

    e) să se asocieze în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;

    f) să aibă acces liber la dosarul său profesional şi la datele personale din alte acte ţinute în cadrul Procuraturii;

    g) să fie informat despre toate deciziile care îl vizează;

    h) să i se asigure măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau oricăror fapte ce creează pericol pentru el, pentru familia sa ori pentru bunurile sale;

    i) să i se asigure, conform legislaţiei, condiţii adecvate de lucru, de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;

    j) să primească despăgubiri în situaţia în care a suferit un prejudiciu în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;

    k) să beneficieze efectiv de garanţiile sociale acordate de lege.

     

    Articolul 54. Obligaţiile procurorilor

    Procurorul este obligat:

    a) să îndeplinească obligaţiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituţia şi cu legile Republicii Moldova;

    b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor şi să se abţină de la fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau ar compromite titlul de procuror;

    c) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi la proprietate;

    d) să respecte regimul de incompatibilităţi şi restricţii impus procurorilor şi funcţionarilor publici prin lege;

    e) să execute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul Procuraturii;

    f) să întreprindă măsuri în vederea relevării şi înregistrării tuturor încălcărilor de lege care i-au devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît şi în timpul în care nu se află în acest exerciţiu.

     

    Articolul 55. Ţinuta vestimentară

    (1) În exerciţiul funcţiei, procurorul este obligat să aibă ţinuta vestimentară prevăzută de lege.

    (2) Statul asigură gratuit procurorului uniformă.

    (3) Procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate poartă uniformă de modelul stabilit pentru militari.

    (4) Descrierea uniformei procurorilor, precum şi a însemnelor de distincţie, a însemnelor gradelor de clasificare şi ale gradelor militare speciale ale procurorilor este prevăzută în regulament, aprobat de Parlament.

     

    Capitolul VIII

    GARANTAREA AUTONOMIEI PROCURORULUI

    Articolul 56. Asigurarea autonomiei procurorului

    (1) Autonomia procurorului este asigurată prin:

    a) determinarea strictă, prin lege, a statutului procurorului, delimitarea atribuţiilor Procuraturii, a atribuţiilor şi a competenţelor procurorului în cadrul exercitării funcţiilor Procuraturii;

    b) procedura de numire, suspendare şi de eliberare din funcţie;

    c) declararea inviolabilităţii lui;

    d) discreţia decizională acordată prin lege procurorului în exerciţiul funcţiei;

    e) stabilirea prin lege a interdicţiilor privind imixtiunea unor alte persoane sau autorităţi în activitatea procurorului;

    f) alocarea de mijloace adecvate pentru funcţionarea sistemului organelor Procuraturii, crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii acestor organe;

    g) asigurarea materială şi socială a procurorului;

    h) alte măsuri prevăzute de lege.

    (2) La luarea de decizii, procurorul este autonom, în condiţiile legii.

    (3) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sînt obligatorii pentru procurorii din subordine. Procurorul poate cere ca dispoziţia să-i fie dată în scris. Procurorul este în drept să refuze executarea unei dispoziţii care este vădit ilegală sau care vine în contradicţie cu conştiinţa sa juridică şi o poate contesta procurorului ierarhic superior procurorului care a emis-o.

    (4) Atunci cînd sînt considerate ca fiind ilegale, deciziile emise de procuror pot fi anulate motivat de conducătorul subdiviziunii în care acesta activează. Deciziile emise de procurorul conducător pot fi anulate motivat de conducătorul ierarhic superior.

    (5) Acţiunile şi actele procurorului pot fi atacate în instanţă de judecată în cazul respingerii plîngerii de către procurorul ierarhic superior nemijlocit.

     

    Articolul 57. Inviolabilitatea procurorului

    (1) Inviolabilitatea procurorului asigură garanţii de protecţie împotriva oricăror intervenţii şi imixtiuni în activitatea sa.

    (2) Pătrunderea în locuinţa sau în încăperea de serviciu a procurorului, în mijlocul de transport personal sau de serviciu, efectuarea la faţa locului a controlului, percheziţiei sau a ridicării obiectelor, interceptarea convorbirilor telefonice, percheziţia corporală, controlul şi ridicarea corespondenţei, a obiectelor şi a documentelor care îi aparţin se admit numai după pornirea urmăririi penale şi în condiţiile Codului de procedură penală.

    (3) Procurorul nu poate fi tras la răspundere disciplinară sau patrimonială pentru opinia sa exprimată în cadrul urmăririi penale şi în procesul contribuirii la înfăptuirea justiţiei şi nici pentru decizia luată dacă vinovăţia lui nu va fi stabilită prin sentinţă definitivă de condamnare.

    (4) Urmărirea penală împotriva procurorului poate fi pornită numai de Procurorul General.

    (5) Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de un procuror numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.

    (6) În cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune, procurorul reţinut urmează a fi eliberat imediat după identificare, cu excepţia comiterii unei infracţiuni flagrante.

     

    Articolul 58. Promovarea în serviciu

    (1) Procurorul poate fi promovat în serviciu în vederea ocupării unei funcţii vacante pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, pentru capacităţile organizatorice şi decizionale atestate.

    (2) Propunerea de promovare în serviciu a procurorului poate fi făcută de procurorul ierarhic superior, de Procurorul General, de adjuncţii săi sau de Consiliul Superior al Procurorilor. Candidaturile pentru numire în funcţiile de prim-adjunct şi de adjunct al Procurorului General se înaintează Consiliului Superior al Procurorilor de către Procurorul General.

    (3) Regulamentul privind modul de promovare în serviciu a procurorilor se aprobă de Consiliul Superior al Procurorilor.

    (4) Promovarea în serviciu a procurorului se face pe principiul liberului consimţămînt, al transparenţei, al aprecierii performanţelor profesionale şi personale.

    (5) Evoluţia în cariera de procuror se consemnează în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte şi se păstrează la Consiliul Superior al Procurorilor.

    (6) Procurorul căruia i s-a aplicat o sancţiune disciplinară sau care nu a susţinut atestarea pentru funcţia deţinută nu poate fi promovat în serviciu sau ales membru al unui organ colegial din cadrul Procuraturii în termen de un an de la data emiterii deciziei de rigoare.

     

    Capitolul IX

    MĂSURILE DE ÎNCURAJARE. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

    ŞI PATRIMONIALĂ A PROCURORILOR

    Articolul 59. Măsurile de încurajare

    (1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru iniţiativă, operativitate şi pentru alte merite relevante în serviciu, procurorii pot fi încurajaţi prin:

    a) exprimarea unei mulţumiri;

    b) oferirea unui cadou simbolic;

    c) acordarea unui premiu;

    d) conferirea unui grad de clasificare sau grad militar special mai înalt;

    e) conferirea “Diplomei de Onoare a Procuraturii”;

    f) decorarea cu insigna “Lucrător de Onoare al Procuraturii”;

    g) acordarea unor alte distincţii instituite de Procurorul General.

    (2) Măsurile prevăzute la alin.(1) se aplică prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

    (3) Pentru merite deosebite în serviciu, procurorii pot fi propuşi spre decorare cu distincţii de stat. Propunerile de decorare cu distincţii de stat le înaintează Consiliul Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 60. Răspunderea disciplinară

    (1) Procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportament care prejudiciază interesele de serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii.

    (2) Abaterile disciplinare pentru care procurorii sînt traşi la răspundere disciplinară sînt stabilite de lege în mod exhaustiv.

    (3) Procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate sînt traşi la răspundere disciplinară în condiţiile prezentei legi.

     

    Articolul 61. Abaterile disciplinare

    Constituie abatere disciplinară:

    a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;

    b) interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, a legislaţiei, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de aplicare a normelor juridice stabilite în actualul sistem de drept sau în sistemul practicii judiciare;

    c) imixtiunea în activitatea altui procuror sau intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru o soluţionare alta decît în limitele prevederilor legale în vigoare a unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei sale;

    d) încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii, dacă aceasta nu atrage răspundere penală, civilă sau contravenţională;

    e) participarea la activităţi publice cu caracter politic;

    f) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia cu privire la venituri şi la proprietate;

    g) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;

    h) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea înainte de program;

    i) atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau faţă de alţi participanţi la proces;

    j) încălcarea normelor din Codul de etică al procurorului;

    k) folosirea statutului de procuror în scopul obţinerii de foloase sau de avantaje necuvenite;

    l) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea unor alţi procurori în scopul imixtiunii în activitatea lor;

    m) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe procurori.

     

    Articolul 62. Sancţiunile disciplinare

    În condiţiile legii şi în funcţie de gravitatea abaterilor, procurorului îi pot fi aplicate, prin hotărîre a Colegiului disciplinar, următoarele sancţiuni disciplinare:

    a) avertismentul;

    b) mustrarea;

    c) mustrarea aspră;

    d) retrogradarea în funcţie;

    e) retrogradarea în grad de clasificare sau în grad militar special;

    f) retragerea insignei “Lucrător de Onoare al Procuraturii”;

    g) concedierea din organele Procuraturii.

     

    Articolul 63. Răspunderea patrimonială

    (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile comise de procurori în exerciţiul funcţiei.

    (2) Pentru repararea prejudiciului, persoana are dreptul să înainteze acţiune numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor.

    (3) Răspunderea statului nu înlătură răspunderea procurorului care şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile.

    (4) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an, dacă legea nu prevede alte termene.

     

    Capitolul X

    TRANSFERUL, DELEGAREA, DETAŞAREA, SUSPENDAREA

    ŞI ELIBERAREA DIN FUNCŢIE A PROCURORULUI

    Articolul 64. Transferul, delegarea şi detaşarea

    (1) Transferul procurorului pe un termen nelimitat sau pe un termen limitat în locul unui procuror suspendat, transferat sau detaşat din funcţie se face numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia muncii.

    (2) În cazul în care un organ al Procuraturii nu poate funcţiona din cauza lipsei temporare a unor procurori, existenţei unor funcţii vacante, precum şi în alte cazuri, Procurorul General, la propunerea conducătorului organului, poate delega procurori de la alte procuraturi, fără acordul lor, pe o durată de pînă la o lună pe parcursul unui an. Cu consimţămîntul scris al procurorului, delegarea poate fi prelungită şi peste acest termen. Salariul mediu al procurorului delegat nu poate fi mai mic decît cel primit în funcţia anterioară.

    (3) Procurorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţămîntul său, pentru îndeplinirea unei funcţii în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, pe un termen de pînă la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni. Pentru îndeplinirea atribuţiilor Procuraturii, procurorul poate fi detaşat şi în alte instituţii. În perioada detaşării, procurorului i se păstrează statutul. El beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat.

    (4) Dacă salariul prevăzut pentru funcţia în care procurorul se deleagă ori se detaşează este inferior celui de care beneficia în funcţia anterioară, se va păstra salariul funcţiei de bază.

    (5) Perioada de detaşare în alte instituţii se include în vechimea în muncă în funcţia de procuror.

    (6) La expirarea termenului pentru care a fost detaşat, procurorului i se acordă funcţia de pînă la detaşare sau, cu consimţămîntul său, i se acordă o altă funcţie de procuror echivalentă.

    (7) Deciziile privind transferarea, delegarea şi detaşarea procurorului se iau de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 65. Suspendarea din funcţie

    (1) Procurorul poate fi suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, dacă:

    a) în privinţa lui se porneşte urmărire penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;

    b) este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă dispărut fără urmă;

    c) participă la campanie electorală în calitate de candidat pentru o autoritate publică sau pentru autoritatea administraţiei publice locale şi este ales în una din ele;

    d) i se acordă concediu de maternitate şi concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

    (2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), c) şi d), salariul se plăteşte procurorului în condiţiile legii.

    (3) Suspendarea din funcţie a procurorului din cauzele enumerate la alin.(1), cu excepţia lit.a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.

    (4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia procurorului sau dacă a fost pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcţie încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.

    (5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului de suspendare din funcţie, procurorului i se acordă funcţia pe care a deţinut-o pînă la suspendare sau, cu consimţămîntul lui, i se acordă o altă funcţie de procuror echivalentă.

    (6) Hotărîrea privind suspendarea sa din funcţie procurorul o poate ataca în instanţă de judecată în condiţiile legii.

     

    Articolul 66. Eliberarea din funcţie

    (1) Procurorul este eliberat din funcţie în cazul:

    a) demisiei în condiţiile art.67 alin.(2);

    b) depunerii cererii de eliberare din proprie iniţiativă;

    c) demisiei în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă;

    d) expirării termenului de numire în funcţie;

    e) comiterii sistematice de abateri disciplinare sau comiterii unei abateri disciplinare grave;

    f) necorespunderii funcţiei deţinute din cauza calificării insuficiente, fapt constatat prin atestare;

    g) pronunţării unei sentinţe definitive de condamnare;

    h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;

    i) refuzului de a fi transferat în alt organ al Procuraturii dacă organul în care a lucrat se lichidează ori se reorganizează;

    j) decesului sau declarării decesului procurorului prin hotărîre judecătorească definitivă.

    (2) Hotărîrea privind eliberarea procurorului din funcţie se emite de Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor sau a Colegiului disciplinar, şi poate fi contestată în instanţă de judecată în modul stabilit de lege.

    (3) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie, procurorul va fi repus în toate drepturile, plătindu-i-se, conform legii, drepturile băneşti de care a fost privat.

    (4) Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), b), g), h).

    (5) Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General pot fi eliberaţi din funcţie în temeiurile prevăzute la alin.(1) lit.a), b), c), e), g), h), i).

     

    Articolul 67. Demisia procurorului

    (1) Procurorul are dreptul la demisie în cazul depunerii cererii de demisie.

    (2) Se consideră demisie a procurorului plecarea lui onorată din funcţie dacă, în exerciţiul funcţiei şi în afara relaţiilor de serviciu, nu a comis fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau care ar compromite titlul de procuror.

    (3) Procurorul care se află în demisie are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră în condiţiile prezentei legi.

    (4) Dacă procurorul care se află în demisie are în funcţia de procuror o vechime: de cel puţin 20 de ani, beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani – de 85%; de la 30 la 35 de ani – de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai mult – de 100% faţă de salariul mediu plătit în funcţia de procuror. Indemnizaţia lunară viageră se calculează în dependenţă de mărimea salariului procurorului în exerciţiu.

    (5) Procurorul care se află în demisie este în drept să activeze în alte funcţii în organele Procuraturii sau în domeniul justiţiei.

    (6) Dacă procurorul care se află în demisie îndeplineşte o altă funcţie în Procuratură sau în domeniul justiţiei, lui i se plăteşte indemnizaţia lunară viageră şi salariul.

    (7) Se consideră că procurorul se află în demisie atît timp cît respectă prevederile art.34 şi 35, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau care ar compromite titlul de procuror.

    (8) În cazul în care Consiliul Superior al Procurorilor constată că procurorul care se află în demisie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezenta lege, propune Procurorului General sistarea demisiei. Procurorul poate ataca hotărîrea de sistare a demisiei în instanţă de judecată.

    (9) În cazul în care procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al Procurorilor poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia devine efectivă dacă aflarea procurorului în funcţie este necesară lichidării restanţelor.

    (10) Problemele privind demisia procurorilor sînt examinate de Consiliul Superior al Procurorilor, care propune soluţii Procurorului General spre a decide.

     

    Capitolul XI

    PROTECŢIA DE STAT A PROCURORULUI.

    ASIGURAREA LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ

    Articolul 68. Protecţia de stat a procurorului şi a membrilor lui de familie

    (1) Procurorul, membrii lui de familie şi averea lor se află sub protecţia statului. La cererea motivată a procurorului, în care invocă existenţa unui pericol pentru viaţa, sănătatea sa ori a familiei sale, pentru integritatea averii sale, organele afacerilor interne sînt obligate să ia măsurile de rigoare în vederea asigurării securităţii procurorului şi a membrilor lui de familie, a integrităţii bunurilor acestora.

    (2) Atentarea la viaţa şi la sănătatea procurorului, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea cu omor, cu violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea lui, precum şi atentarea la viaţa şi la sănătatea rudelor lui apropiate (părinţi, soţ, soţie, copii), în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, atrag răspundere penală.

    (3) Procurorul în exerciţiul funcţiei are dreptul să poarte armă şi mijloace de autoapărare.

    (4) Procurorul are dreptul la compensarea cheltuielilor efectuate în interes de serviciu.

     

    Articolul 69. Salarizarea

    (1) Salarizarea procurorului se efectuează în modul, în condiţiile şi în cuantumul prevăzute de legislaţie.

    (2) Retribuţia totală a procurorului include salariul funcţiei şi sporurile pentru gradul de clasificare deţinut, pentru vechime în muncă, pentru păstrarea secretului de stat, competenţă profesională, operativitate în muncă, pentru îndeplinirea unor sarcini de importanţă majoră.

    (3) Nu se admite anularea sau diminuarea drepturilor salariale ale procurorului.

     

    Articolul 70. Concediul

    (1) Procurorul are dreptul la un concediu anual plătit de 30 de zile lucrătoare.

    (2) În cazul în care procurorul are o vechime în muncă în funcţia de procuror de pînă la 5 ani, concediul se măreşte cu 2 zile lucrătoare, de la 5 la 10 ani – cu 5 zile, de la 10 la 15 ani – cu 10 zile, de peste 15 ani – cu 15 zile lucrătoare.

    (3) Procurorului i se acordă concediu prin ordin al Procurorului General, în conformitate cu programul de acordare a concediilor de odihnă anuale procurorilor, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

    (4) Se interzice neacordarea de concediu anual procurorului.

     

    Articolul 71. Asigurarea cu locuinţă

    (1) Dacă nu deţine spaţiu locativ, procurorul are dreptul la locuinţă de serviciu.

    (2) Pînă la asigurarea cu spaţiu locativ, procurorul are dreptul la compensarea, din contul Procuraturii, a cheltuielilor de închiriere (subînchiriere) a unei locuinţe în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar care să nu depăşească salariul de funcţie al procurorului.

     

    Articolul 72. Alte garanţii sociale

    (1) În exerciţiul funcţiei, procurorii beneficiază de asistenţă medicală gratuită din contul bugetului de stat.

    (2) Procurorii care se află în demisie sau la pensie, dacă nu sînt angajaţi la altă muncă, beneficiază de asistenţă medicală în condiţiile alin.(1).

    (3) Procurorului care demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror. Totodată, procurorului care a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi fie continuă să activeze, fie este reangajat în funcţia de procuror i se va acorda indemnizaţie unică la încetarea raporturilor de serviciu, în mărimea cuvenită, pentru anii compleţi de activitate de după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.

    (4) Viaţa, sănătatea şi bunurile procurorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat.

    (5) Suma de asigurare se plăteşte în caz:

    a) de moarte violentă sau deces al procurorului în exerciţiul funcţiei, dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau a altor vătămări violente ale sănătăţii, succesorilor lui sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la atingerea limitei de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;

    b) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii, care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională şi care a provocat pierderea totală a capacităţii de muncă, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 10 ani;

    c) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii în exerciţiul funcţiei, ce exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională, sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de procuror. (În calculul compensaţiei nu se includ: pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională, salariul primit de procuror după vătămare, compensaţiile de asigurare de stat);

    d) de moarte violentă sau deces al procurorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altor vătămări violente ale sănătăţii, membrilor lui de familie inapţi pentru muncă, aflaţi în întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul indemnizaţia unică.

    (6) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a procurorului prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, a bunurilor membrilor lui de familie sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat.

     

    Articolul 73. Asigurarea cu pensie

    (1) Persoana care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime totală în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni în funcţia de procuror sau de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% faţă de salariul mediu al procurorului în exerciţiu în funcţia respectivă, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai mult de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luîndu-se în considerare ultima funcţie deţinută de procuror.

    (2) Procurorii militari cad sub incidenţa Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne. Vechimea în muncă a procurorilor transferaţi în procuraturile militare şi în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate se include în vechimea totală în muncă a militarului.

    (3) În vechimea în muncă în funcţia de procuror necesară stabilirii pensiei pentru vechime în muncă se include şi perioada de activitate în calitate de anchetator în Procuratură şi de judecător.

    (4) Pensia pentru vechime în muncă se stabileşte de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, prevăzute de prezenta lege, dacă cererea şi actele necesare au fost depuse în termen de 30 de zile de la această dată. În cazul în care termenul este depăşit, pensia se stabileşte de la data adresării în organul de asigurări sociale.

    (5) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral procurorului în funcţie.

    (6) Procurorul pensionat are dreptul să se angajeze şi să primească pensia şi salariul integral.

    (7) În caz de invaliditate, procurorul beneficiază de pensie pentru invaliditate, iar în caz de deces al procurorului întreţinător de familie, membrii ei beneficiază de pensie de urmaş, în condiţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.

    (8) Procurorii pensionaţi beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă şi a indemnizaţiei viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ţinîndu-se cont de funcţia deţinută la data ieşirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întîi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exerciţiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

    (9) Pensiile se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.

    (10) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă vechimea în muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.

     

    Articolul 74. Legitimaţia de procuror

    (1) La numire în funcţie, procurorul primeşte legitimaţie de un model aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

    (2) Legitimaţia de procuror este eliberată de Procurorul General şi serveşte ca document care confirmă identitatea şi funcţia procurorului.

    (3) Procurorilor aflaţi în demisie sau eliberaţi din funcţia de procuror cărora li s-a stabilit pensie li se eliberează legitimaţie prin care se confirmă acest statut al lor.

     

    Titlul III

    ORGANELE CONSULTATIVE ŞI ORGANELE

    DE AUTOADMINISTRARE DIN CADRUL PROCURATURII

     

    Capitolul XII

    COLEGIUL PROCURATURII

    Articolul 75. Colegiul Procuraturii

    Colegiul Procuraturii este un organ consultativ în organizarea activităţii Procurorului General.

     

    Articolul 76. Structura Colegiului Procuraturii

    (1) Colegiul Procuraturii este compus din 9 procurori.

    (2) Din componenţa Colegiului Procuraturii fac parte: Procurorul General, prim-adjunctul şi cei doi adjuncţi ai Procurorului General, procurorul UTA Găgăuzia, alţi procurori.

    (3) Preşedinte al Colegiului Procuraturii este Procurorul General.

     

    Articolul 77. Numirea membrilor Colegiului Procuraturii

    Componenţa nominală a Colegiului Procuraturii, propusă de Procurorul General, se confirmă pentru durata mandatului său de către Parlament în decursul unei luni de la numirea Procurorului General.

     

    Articolul 78. Atribuţiile Colegiului Procuraturii

    (1) Colegiul Procuraturii prezintă recomandări şi opinii asupra problemelor abordate de Procurorul General ori asupra problemelor generale privind conducerea şi organizarea activităţii Procuraturii, cooperarea juridică internaţională, consolidarea supremaţiei legii, combaterea criminalităţii etc.

    (2) În cazul unor probleme importante de consolidare a legalităţii şi de coordonare a activităţii, de apărare a drepturilor şi a libertăţilor omului şi de combatere a criminalităţii, pot fi organizate şedinţe comune ale Colegiului Procuraturii şi ale organelor colegiale ale altor autorităţi publice din ţară.

    (3) Atribuţiile detaliate şi modul de activitate al Colegiului Procuraturii sînt prevăzute în regulamentul lui, aprobat de Procurorul General.

     

    Articolul 79. Deciziile Colegiului Procuraturii

    (1) Şedinţa Colegiului Procuraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din membrii lui.

    (2) Decizia Colegiului Procuraturii se consideră adoptată dacă pentru ea a votat majoritatea membrilor lui prezenţi la şedinţă.

    (3) Deciziile Colegiului Procuraturii se realizează prin acte normative, emise de Procurorul General.

     

    Capitolul XIII

    CONSILIUL SUPERIOR AL PROCURORILOR

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 80. Consiliul Superior al Procurorilor

    (1) Consiliul Superior al Procurorilor este un organ reprezentativ şi de autoadministrare a procurorilor.

    (2) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul autonomiei, obiectivităţii şi imparţialităţii procurorilor.

     

    Articolul 81. Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.

    (2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept: Procurorul General, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiţiei.

    (3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleşi de procurorii în funcţie prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

    a) doi membri din rîndul procurorilor Procuraturii Generale;

    b) trei membri din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

    (4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sînt aleşi de Parlament din rîndul profesorilor titulari cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin 20 de deputaţi în Parlament.

     

    Articolul 82. Competenţa Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Referitor la cariera procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competenţe:

    a) examinează criteriile de corespundere a candidaţilor la funcţia de procuror;

    b) solicită informaţiile necesare soluţionării problemelor ce ţin de competenţa sa;

    c) face propuneri Procurorului General de numire, promovare, transferare, delegare, detaşare, încurajare, suspendare sau eliberare din funcţie a procurorilor;

    d) primeşte jurămîntul procurorilor;

    e) organizează concursuri pentru ocuparea funcţiei de procuror, selectează candidaturi pentru locurile vacante;

    f) numeşte componenţa nominală a comisiei de alegere a membrilor în Consiliul Superior al Procurorilor, în Colegiul de calificare şi în Colegiul disciplinar.

    (2) În domeniul instruirii iniţiale şi continue a procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competenţe:

    a) propune Procurorului General desemnarea procurorilor în cadrul Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei;

    b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a procurorilor, prezintă avizul asupra planului de acţiuni pentru implementarea acestei strategii;

    c) examinează contestaţiile la hotărîrile emise de Colegiul de calificare şi de Colegiul disciplinar;

    d) decide validarea hotărîrilor Colegiului de calificare şi ale Colegiului disciplinar.

    (3) În domeniul respectării disciplinei şi eticii de procuror, Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competenţe:

    a) examinează petiţiile cetăţenilor în probleme ce ţin de etica procurorilor;

    b) coordonează programele de acordare a concediilor de odihnă anuale procurorilor.

    (4) Consiliul Superior al Procurorilor aprobă regulamente cu privire la activitatea sa.

     

    Articolul 83. Preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor este ales prin vot secret, pe un termen de 4 ani, cu votul majorităţii membrilor lui.

    (2) În absenţa preşedintelui, funcţiile lui sînt exercitate de un membru al Consiliului Superior al Procurorilor, numit prin hotărîre a acestuia din urmă.

    (3) Funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Procurorilor nu poate fi deţinută sau exercitată de persoanele specificate la art.81 alin.(2).

     

    Articolul 84. Atribuţiile preşedintelui Consiliului Superior al Procurorilor

    Preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor are următoarele atribuţii:

    a) reprezintă Consiliul Superior al Procurorilor în relaţiile interne şi cele internaţionale;

    b) coordonează activitatea Consiliului Superior al Procurorilor;

    c) prezidează şedinţele Consiliului Superior al Procurorilor;

    d) propune măsuri de iniţiere a procedurilor de revocare a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor şi de ocupare a locurilor devenite vacante;

    e) desemnează membrii Consiliului Superior al Procurorilor care pot fi consultaţi pentru elaborarea unor proiecte de acte normative;

    f) semnează actele emise de Consiliul Superior al Procurorilor;

    g) prezintă Consiliului Superior al Procurorilor raport anual de activitate a consiliului, care se dă publicităţii.

     

    Articolul 85. Sesizarea Consiliului Superior al Procurorilor

    Orice procuror poate sesiza Consiliul Superior al Procurorilor, direct sau prin procurorul ierarhic superior, privitor la activitatea sau la conduita necorespunzătoare, la încălcarea obligaţiilor profesionale ori la abaterile disciplinare ale unui membru ales al lui.

     

    Secţiunea a 2-a

    Statutul de membru al Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 86. Durata mandatului

    (1) Mandatul de membru al Consiliului Superior al Procurorilor este de 4 ani.

    (2) Sub incidenţa alin.(1) nu cade mandatul de membru de drept al Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 87. Drepturile membrilor

    Membrii Consiliului Superior al Procurorilor au dreptul:

    a) să ia cunoştinţă de materialele prezentate Consiliului Superior al Procurorilor spre examinare;

    b) să participe la examinarea lor;

    c) să facă demersuri, să expună argumente şi să prezinte materiale suplimentare;

    d) să propună spre examinare în şedinţă probleme ce ţin de competenţa Consiliului Superior al Procurorilor;

    e) să participe prin vot la adoptarea de hotărîri şi să-şi expună, după caz, opinia separată;

    f) să efectueze alte acţiuni în condiţiile legii.

     

    Articolul 88. Obligaţiile membrilor

    Membrii Consiliului Superior al Procurorilor sînt obligaţi:

    a) să-şi exercite atribuţiile în conformitate cu legea;

    b) să asigure ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor procurorilor, a onoarei şi a demnităţii lor în condiţiile legii;

    c) să contribuie la promovarea principiului independenţei Procuraturii;

    d) să păstreze secretul deliberărilor şi confidenţialitatea lucrărilor;

    e) să voteze la adoptarea de hotărîri.

     

    Articolul 89. Încetarea calităţii de membru

    (1) Calitatea de membru al Consiliului Superior al Procurorilor încetează, după caz:

    a) la depunerea cererii de demisie;

    b) la expirarea mandatului;

    c) la suspendarea sau la eliberarea din funcţia de procuror;

    d) la retragere;

    e) în imposibilitatea exercitării atribuţiilor pe o perioadă mai mare de 4 luni;

    f) la deces.

    (2) Retragerea calităţii de membru ales al Consiliului Superior al Procurorilor se propune de preşedintele lui ori de o treime din membri, în situaţia în care persoana nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi membru ales al Consiliului Superior al Procurorilor, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor în cadrul acestuia.

     

    Articolul 90. Secretarul Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Funcţiile de secretariat sînt exercitate de secretarul Consiliului Superior al Procurorilor, care este ales de consiliu pentru perioada mandatului. Secretarul este procuror, dar nu este membru al Consiliului Superior al Procurorilor.

    (2) Secretarul Consiliului Superior al Procurorilor asigură:

    a) colaborarea cu procuraturile teritoriale şi cu cele specializate, cu Institutul Naţional al Justiţiei, cu alte instituţii şi autorităţi;

    b) comunicarea hotărîrilor pronunţate de Consiliul Superior al Procurorilor în materie disciplinară;

    c) redactarea şi comunicarea ordinii de zi a şedinţelor Consiliului Superior al Procurorilor şi redactarea proceselor-verbale ale şedinţelor;

    d) ţinerea în registre speciale a evidenţei lucrărilor, precum şi arhivarea dosarelor.

     

    Secţiunea a 3-a

    Organizarea activităţii Consiliului Superior al Procurorilor

    Articolul 91. Şedinţele Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Şedinţele Consiliului Superior al Procurorilor sînt publice, cu excepţia celor în care se decide aplicarea măsurilor disciplinare.

    (2) Consiliul Superior al Procurorilor se întruneşte ori de cîte ori este nevoie, dar nu mai rar decît o dată în lună.

    (3) Hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Consiliului Superior al Procurorilor.

    (4) Şedinţa Consiliului Superior al Procurorilor este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din membrii lui.

     

    Articolul 92. Recuzarea şi autorecuzarea

    (1) Membrul Consiliului Superior al Procurorilor nu poate participa la examinarea problemei şi urmează să fie recuzat dacă există circumstanţe care exclud participarea lui la examinare sau care ar trezi îndoieli privind obiectivitatea lui. În cazul în care există astfel de circumstanţe, membrul Consiliului Superior al Procurorilor este obligat să declare autorecuzarea.

    (2) Pentru aceleaşi motive, recuzarea poate fi făcută de persoana a cărei problemă se examinează, precum şi de persoana care a prezentat materialele spre examinare.

    (3) Recuzarea trebuie să fie argumentată şi expusă în cerere scrisă sau verbală.

    (4) Membrul recuzat al Consiliului Superior al Procurorilor nu participă la votarea cererii de recuzare.

     

    Articolul 93. Propunerea de numire în funcţie

    (1) Consiliul Superior al Procurorilor face propuneri Procurorului General referitor la numirea în funcţia de procuror, de procuror-şef, de procuror teritorial, de procuror specializat şi de procuror adjunct al acestora.

    (2) Selectarea candidaţilor pentru funcţia de procuror, de procuror-şef, de procuror teritorial, de procuror specializat şi de procuror adjunct al acestora se face pe bază de concurs, conform unei proceduri stabilite prin regulament, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 94. Propuneri privind cariera procurorilor

    (1) Propunerile Consiliului Superior al Procurorilor prezentate Procurorului General pentru decizie în probleme ce ţin de numirea, promovarea, transferarea, delegarea, detaşarea, încurajarea, suspendarea sau eliberarea din funcţie a procurorilor pot fi respinse de ultimul.

    (2) Motivele de respingere a propunerilor urmează a fi aduse în scris la cunoştinţă Consiliului Superior al Procurorilor de către Procurorul General.

    (3) În cazul în care Consiliul Superior al Procurorilor propune repetat candidatura respinsă de Procurorul General, ultimul numeşte în funcţie această candidatură.

     

    Articolul 95. Adoptarea hotărîrilor Consiliului Superior al Procurorilor

    (1) Hotărîrile Consiliului Superior al Procurorilor se adoptă prin vot direct şi, după caz, se argumentează.

    (2) În termen de 20 de zile de la adoptare, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor se redactează şi se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 96. Contestarea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor

    Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în instanţă de judecată de orice persoană interesată în termen de 10 zile din data comunicării.

     

    Articolul 97. Sigiliul şi sediul

    (1) Consiliul Superior al Procurorilor aplică sigiliul Procuraturii.

    (2) Consiliul Superior al Procurorilor are sediu în municipiul Chişinău.

     

    Capitolul XIV

    COLEGIUL DE CALIFICARE

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 98. Colegiul de calificare

    (1) Colegiul de calificare se instituie pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi are drept scop promovarea politicii de stat în domeniul selectării cadrelor în organele Procuraturii, evaluarea nivelului de pregătire şi a capacităţilor profesionale ale procurorilor, corespunderii funcţiilor ocupate, respectării interdicţiilor şi a exigenţelor faţă de procuror.

    (2) Mandatul Colegiului de calificare este de 4 ani.

     

    Articolul 99. Componenţa Colegiului de calificare

    (1) Colegiul de calificare se compune din 11 membri:

    a) trei membri aleşi din rîndul procurorilor de la Procuratura Generală;

    b) şase membri aleşi din rîndul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate;

    c) doi profesori titulari în drept numiţi de Consiliul Superior al Procurorilor.

    (2) Preşedintele Colegiului de calificare este ales prin vot secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă.

     

    Articolul 100. Informaţia despre activitatea Colegiului de calificare

    Colegiul de calificare prezintă anual Consiliului Superior al Procurorilor un raport de activitate, care se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Secţiunea a 2-a

    Împuternicirile Colegiului de calificare. Modul lui de a activa

    Articolul 101. Împuternicirile Colegiului de calificare

    Colegiul de calificare:

    a) organizează examenul de capacitate al candidaţilor la funcţia de procuror, în condiţiile legii;

    b) examinează materialele prezentate în şedinţa colegiului, concluziile şi recomandările procurorului ierarhic superior ori ale unei alte persoane împuternicite să prezinte persoana supusă atestării, precum şi opinia acesteia;

    c) audiază persoana supusă atestării şi, după caz, procurorul ierarhic superior sau persoana împuternicită să o prezinte;

    d) apreciază rezultatele activităţii procurorului supus atestării, face propuneri de promovare a acestuia în serviciu;

    e) adoptă hotărîri şi face recomandări;

    f) propune aplicarea măsurilor de încurajare a prestaţiei profesionale.

     

    Articolul 102. Împuternicirile preşedintelui Colegiului de calificare

    (1) Preşedintele organizează lucrul Colegiului de calificare, conduce activitatea de secretariat, distribuie obligaţiile între membrii lui.

    (2) În cazul absenţei preşedintelui, funcţiile acestuia, conform hotărîrii Colegiului de calificare, le îndeplineşte unul din membrii lui.

     

    Articolul 103. Modul de activitate

    (1) Preşedintele Colegiului de calificare stabileşte timpul şi locul şedinţei, anunţînd procurorul sau candidatul la funcţia de procuror al cărui caz urmează a fi examinat.

    (2) Colegiul de calificare se întruneşte în şedinţe ori de cîte ori este nevoie.

    (3) Şedinţa Colegiului de calificare este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din membrii lui.

     

    Articolul 104. Recuzarea şi autorecuzarea

    (1) Membrul Colegiului de calificare nu poate participa la examinarea problemei dacă există circumstanţe care ar trezi îndoieli privind obiectivitatea sa.

    (2) Recuzarea sau autorecuzarea trebuie să fie argumentată şi expusă în scris înainte de examinarea problemei.

    (3) Hotărîrea privind recuzarea sau autorecuzarea se adoptă cu votul majorităţii membrilor Colegiului de calificare prezenţi la şedinţă, în lipsa membrului a cărui recuzare sau autorecuzare se soluţionează.

     

    Articolul 105. Adoptarea hotărîrilor Colegiului de calificare

    (1) Hotărîrile Colegiului de calificare se adoptă prin vot secret, cu majoritatea de voturi ale membrilor prezenţi.

    (2) Hotărîrea Colegiului de calificare se emite în scris, se semnează de preşedintele şedinţei şi de membrii colegiului care au participat la şedinţă.

    (3) Hotărîrea Colegiului de calificare şi materialele care motivează propunerea lui se înaintează Consiliului Superior al Procurorilor spre validare.

     

    Articolul 106. Contestarea hotărîrii Colegiului de calificare

    Hotărîrea Colegiului de calificare poate fi contestată în Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 10 zile din data comunicării.

     

    Secţiunea a 3-a

    Examenul de capacitate

    Articolul 107. Depunerea cererii de înscriere la examenul de capacitate

    (1) Cererea de înscriere la examenul de capacitate se depune la Consiliul Superior al Procurorilor.

    (2) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de capacitate se stabileşte prin regulament, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 108. Examenul de capacitate

    (1) Examenul de capacitate constă în verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale.

    (2) Persoana care nu a promovat examenul de capacitate îl poate repeta după 6 luni.

     

    Articolul 109. Rezultatele examenului de capacitate

    (1) După examenul de capacitate, Colegiul de calificare adoptă o hotărîre privind promovarea lui.

    (2) Hotărîrea Colegiului de calificare privind promovarea examenului de capacitate serveşte temei pentru participarea persoanei la concursul de ocupare a funcţiei vacante de procuror.

     

    Secţiunea a 4-a

    Atestarea procurorilor

    Articolul 110. Scopul atestării

    Atestarea are drept scop evaluarea nivelului profesional, stimularea ascensiunii profesionale, precum şi responsabilizarea procurorilor în exercitarea funcţiei lor.

     

    Articolul 111. Atestarea

    (1) Pentru atestarea procurorului, procurorul în a cărui subordine se află primul sau membrul Consiliului Superior al Procurorilor îndeplineşte fişa de atestare, relevînd calităţile profesionale şi morale, activitatea lui profesională, şi o expediază Colegiului de calificare.

    (2) Procurorul supus atestării trebuie să ia act de fişa de atestare cu 15 zile înainte de atestare.

    (3) Atestarea se efectuează în prezenţa persoanei supuse atestării.

     

    Articolul 112. Hotărîrea privind atestarea

    (1) În funcţie de nivelul cunoştinţelor profesionale, de rezultatele activităţii şi de capacităţile organizatorice ale procurorului supus atestării, Colegiul de calificare poate recomanda Procurorului General:

    a) încurajarea;

    b) includerea în rezerva de cadre;

    c) conferirea unui grad de clasificare sau grad militar special;

    d) repetarea procedurii de atestare în termenele stabilite de Colegiul de calificare, după lichidarea neajunsurilor constatate în activitatea profesională;

    e) retrogradarea;

    f) eliberarea din funcţie, în cazul necorespunderii funcţiei deţinute din cauza calificării insuficiente, fapt constatat prin atestare.

    (2) Rezultatele atestării se aduc la cunoştinţă procurorului imediat după adoptarea hotărîrii Colegiului de calificare. Despre validarea acestei hotărîri de către Consiliul Superior al Procurorilor, procurorul este informat în termen de 3 zile.

     

    Capitolul XV

    COLEGIUL DISCIPLINAR

     

    Secţiunea 1

    Dispoziţii generale

    Articolul 113. Colegiul disciplinar

    (1) Colegiul disciplinar se instituie pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi are drept scop examinarea cazurilor de răspundere disciplinară a procurorilor.

    (2) Mandatul Colegiului disciplinar este de 4 ani.

     

    Articolul 114. Componenţa Colegiului disciplinar

    (1) Colegiul disciplinar se compune din 9 membri:

    a) trei membri aleşi de procurorii de la Procuratura Generală din rîndul lor;

    b) şase membri aleşi de procurorii de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate din rîndul lor.

    (2) În componenţa Colegiului disciplinar nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al Procurorilor şi nici membri ai Colegiului de calificare.

    (3) Preşedintele Colegiului disciplinar este ales prin vot secret din rîndul membrilor acestuia la prima lui şedinţă.

     

    Articolul 115. Informaţia despre activitatea Colegiului disciplinar

    Colegiul disciplinar prezintă Consiliului Superior al Procurorilor raport de activitate semestrial şi anual, care se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Secţiunea a 2-a

    Împuternicirile Colegiului disciplinar. Modul lui de a activa

    Articolul 116. Împuternicirile Colegiului disciplinar

    Colegiul disciplinar:

    a) examinează cazurile privind răspunderea disciplinară a procurorilor şi aplică, după caz, sancţiuni disciplinare;

    b) soluţionează cazurile privind stingerea înainte de termen a sancţiunilor disciplinare.

     

    Articolul 117. Împuternicirile preşedintelui Colegiului disciplinar

    (1) Preşedintele Colegiului disciplinar organizează lucrul colegiului, conduce activitatea lui de secretariat, distribuie obligaţiile între membrii acestuia.

    (2) În cazul absenţei preşedintelui Colegiului disciplinar, atribuţiile lui sînt exercitate de unul dintre membrii colegiului.

     

    Articolul 118. Dreptul de a intenta procedură disciplinară

    (1) Dreptul de a intenta procedură disciplinară împotriva procurorului îl are orice membru al Consiliului Superior al Procurorilor, procurorii-şefi ai subdiviziunilor Procuraturii Generale, procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi.

    (2) Procedura disciplinară în privinţa membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, a membrilor Colegiului de calificare şi a membrilor Colegiului disciplinar se intentează la iniţiativa a cel puţin 4 membri ai Consiliului Superior al Procurorilor.

     

    Articolul 119. Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare

    Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, fără a se lua în calcul timpul în care procurorul a fost bolnav ori s-a aflat în concediu, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei.

     

    Articolul 120. Intentarea procedurii disciplinare

    (1) La intentarea procedurii disciplinare, subdiviziunea securitate internă a Procuraturii Generale verifică în prealabil temeiul tragerii la răspundere a procurorului şi îi cere acestuia explicaţii scrise.

    (2) Înainte de a fi trimise spre examinare, materialele privind procedura disciplinară se aduc la cunoştinţă persoanei căreia i se intentează procedura. Aceasta este în drept să dea explicaţii, să prezinte probe şi să solicite efectuarea unor verificări suplimentare.

     

    Articolul 121. Revocarea procedurii disciplinare

    (1) Procedura disciplinară poate fi revocată de persoana care a intentat-o, înainte ca dosarul să fie examinat în Colegiul disciplinar.

    (2) Procurorul în a cărui privinţă se revocă procedura disciplinară este în drept să ceară examinarea cazului, iar Colegiul disciplinar sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor este obligat să-l soluţioneze în fond.

     

    Articolul 122. Deliberarea Colegiului disciplinar în exerciţiul procedurii disciplinare

    Colegiul disciplinar examinează cazurile disciplinare în componenţa a cel puţin 2/3 din membrii săi.

     

    Articolul 123. Termenele de examinare a cazului disciplinar

    Cazul disciplinar se examinează în termen de o lună de la data remiterii lui Colegiului disciplinar.

     

    Articolul 124. Participanţii la procedura disciplinară

    (1) În timpul examinării cazului disciplinar, participarea procurorului tras la răspundere disciplinară este obligatorie. Dacă acesta lipseşte nejustificat de la şedinţă, Colegiul disciplinar este în drept să decidă examinarea cazului în lipsa lui.

    (2) Persoana care a intentat procedura disciplinară are dreptul să participe la examinarea cazului disciplinar. Au dreptul să asiste la şedinţă şi alţi procurori.

     

    Articolul 125. Hotărîrile privind cazurile disciplinare

    (1) Colegiul disciplinar este în drept:

    a) să aplice o sancţiune disciplinară;

    b) să respingă propunerea de aplicare a sancţiunii disciplinare şi să dispună încetarea procedurii disciplinare;

    c) să remită materialele privind procedura disciplinară Consiliului Superior al Procurorilor pentru intentarea procedurii de suspendare a împuternicirilor procurorului.

    (2) Colegiul disciplinar încheie procedura disciplinară în cazul:

    a) lipsei temeiului de tragere la răspundere disciplinară;

    b) expirării termenelor de tragere la răspundere disciplinară;

    c) inoportunităţii aplicării sancţiunii disciplinare dacă va considera că se poate limita doar la examinarea în şedinţă a materialelor de procedură.

     

    Articolul 126. Adoptarea hotărîrilor Colegiului disciplinar

    (1) Hotărîrea privind cazul disciplinar se adoptă cu votul majorităţii membrilor Colegiului disciplinar care participă la examinarea cazului.

    (2) Membrul Colegiului disciplinar care a intentat procedura disciplinară nu poate participa la vot.

    (3) Hotărîrea Colegiului disciplinar se emite în scris şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de membrii colegiului care au participat la şedinţă.

    (4) Hotărîrea Colegiului disciplinar şi materialele care motivează aplicarea sancţiunii disciplinare se înaintează Consiliului Superior al Procurorilor spre validare. Despre validarea acestei hotărîri, procurorul sancţionat este informat în termen de 3 zile.

     

    Articolul 127. Contestarea hotărîrii Colegiului disciplinar

    (1) Hotărîrea Colegiului disciplinar poate fi contestată în Consiliul Superior al Procurorilor de către procurorul căruia i s-a aplicat sancţiunea disciplinară, de persoana care a intentat procedura disciplinară sau de orice altă persoană care consideră că prin hotărîrea în cauză este lezată în anumite drepturi.

    (2) Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în contencios administrativ în modul stabilit de lege.

     

    Articolul 128. Stingerea sancţiunii disciplinare

    (1) Dacă timp de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinare procurorului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară, sancţiunea se consideră stinsă.

    (2) La propunerea persoanei care a intentat procedura disciplinară, precum şi din iniţiativa sa, Colegiul disciplinar, la expirarea a cel puţin 6 luni de la data la care a aplicat sancţiunea disciplinară, o poate declara stinsă înainte de termen dacă procurorul sancţionat nu a comis o nouă abatere disciplinară, a dat dovadă de un comportament ireproşabil şi de atitudine conştiincioasă faţă de îndeplinirea obligaţiilor sale.

    (3) În perioada de acţiune a sancţiunii disciplinare, persoana sancţionată nu beneficiază de nici o măsură de încurajare.

     

    Capitolul XVI

    ALEGEREA MEMBRILOR CONSILIULUI SUPERIOR AL PROCURORILOR,

    AI COLEGIULUI DE CALIFICARE ŞI AI COLEGIULUI DISCIPLINAR

    Articolul 129. Modul de alegere

    (1) Alegerea membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, ai Colegiului de calificare şi ai Colegiului disciplinar are loc la adunarea generală a procurorilor. Acestora nu le va fi îngrădit dreptul la alegeri.

    (2) Consiliul Superior al Procurorilor formează o comisie de alegeri, compusă din 6 persoane, care va examina şi va valida rezultatele votării. Membrii comisiei vor alege preşedintele ei.

    (3) Se consideră aleşi membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, ai Colegiului de calificare şi ai Colegiului disciplinar procurorii care au acumulat cel mai mare număr de voturi.

    (4) Dacă mai mulţi candidaţi au acumulat un număr egal de voturi, se vor organiza alegeri repetate numai pentru candidaţii cu acelaşi număr de voturi.

    (5) Consiliul Superior al Procurorilor va elabora şi va aproba regulamentul cu privire la alegeri.

     

    Articolul 130. Completarea locurilor vacante

    În caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, alegerea sau numirea unui nou membru se efectuează în termen de 30 de zile de la data vacanţei, conform unei proceduri, stabilită prin lege.

     

    Articolul 131. Asigurarea activităţii Consiliului Superior al Procurorilor, a Colegiului de calificare şi a Colegiului disciplinar

    Activitatea Consiliului Superior al Procurorilor, a Colegiului de calificare şi a Colegiului disciplinar este asigurată de subdiviziunea personal şi subdiviziunea securitate internă ale Procuraturii Generale.

     

    Articolul 132. Lucrările de secretariat

    (1) Ordinea de zi a şedinţelor Consiliului Superior al Procurorilor, ale Colegiului de calificare şi ale Colegiului disciplinar se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Consiliului Superior al Procurorilor cu 6 zile înainte de ziua şedinţei. Hotărîrile Consiliului Superior al Procurorilor, ale Colegiului de calificare şi ale Colegiului disciplinar se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Consiliului Superior al Procurorilor.

    (2) Lucrările şedinţelor Consiliului Superior al Procurorilor, ale Colegiului de calificare şi ale Colegiului disciplinar se consemnează în procese-verbale.

    (3) Procesul-verbal se încheie în decursul a 6 zile, se semnează de preşedintele şedinţei şi se contrasemnează de secretarul ei.

     

    Titlul IV

    PERSONALUL AUXILIAR ŞI PERSONALUL TEHNIC.

    BUGETUL PROCURATURII

     

    Capitolul XVII

    PERSONALUL AUXILIAR ŞI PERSONALUL TEHNIC

    Articolul 133. Personalul auxiliar

    (1) În organele Procuraturii funcţionează personal auxiliar juridic, economic şi administrativ. Personalul auxiliar poate avea calitatea de funcţionar public în condiţiile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

    (2) Personalul auxiliar al organelor Procuraturii este format din: consultanţi ai procurorului, specialişti principali, specialişti coordonatori şi specialişti.

    (3) Personalul auxiliar al organelor Procuraturii este obligat, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să respecte normele deontologice şi să participe la formare profesională continuă.

    (4) Organizarea şi funcţionarea compartimentelor auxiliare ale organelor Procuraturii, atribuţiile personalului din aceste compartimente se stabilesc prin regulament, aprobat de Procurorul General.

     

    Articolul 134. Condiţiile de numire în funcţie

    Pot fi numite în funcţiile indicate la art.133 alin.(2) persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:

    a) au cetăţenia Republicii Moldova, sînt domiciliate pe teritoriul ei, dispun de capacitate deplină de exerciţiu;

    b) nu au antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;

    c) cunosc limba de stat;

    d) sînt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;

    e) au studii superioare de specialitate ori studii medii speciale;

    f) posedă cunoştinţe de operare pe calculator sau de dactilografiere.

     

    Articolul 135. Numirea în funcţie

    (1) Numirea în funcţie a personalului auxiliar se face pe bază de concurs, organizat la nivelul organelor Procuraturii.

    (2) Modul de organizare şi de desfăşurare a concursului se stabileşte prin regulament, aprobat de Procurorul General.

    (3) Persoanele care au susţinut cu succes concursul sînt numite în funcţie de Procurorul General, la propunerea conducătorului organului Procuraturii.

     

    Articolul 136. Drepturile şi obligaţiile personalului auxiliar

    (1) Stabilirea drepturilor şi obligaţiilor personalului auxiliar se face în funcţie de locul şi de rolul acestuia în desfăşurarea activităţii Procuraturii, de responsabilitatea şi de complexitatea funcţiei, de incompatibilităţile şi de interdicţiile prevăzute de lege pentru persoanele încadrate în instituţii publice.

    (2) Personalul auxiliar are dreptul:

    a) la o salarizare adecvată, stabilită în raport cu nivelul organului Procuraturii, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi în specialitate, cu alte criterii prevăzute de lege;

    b) la formare profesională continuă, conformă unui regulament, aprobat de Procurorul General;

    c) la asociere ori aderare la organizaţii sindicale, precum şi la organizaţii profesionale, locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor profesionale, sociale şi economice;

    d) la avansare corespunzător pregătirii profesionale şi calităţilor individuale;

    e) la concediu anual de odihnă plătit, la concediu medical, la concediu neplătit, la concediu de studii sau la concedii în alte cazuri, precum şi la alte beneficii, potrivit legislaţiei în vigoare.

    (3) Personalul auxiliar trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea, să se abţină de la orice faptă care ar prejudicia persoanele fizice sau juridice ori ar discredita imaginea Procuraturii.

     

    Articolul 137. Personalul tehnic

    (1) Personalul tehnic nu are statut de funcţionar public. Raporturile lui de muncă sînt reglementate de legislaţia muncii.

    (2) Conducătorii organelor Procuraturii organizează activitatea personalului tehnic, îl angajează, îl promovează, îl transferă şi îl eliberează din funcţie, îi aplică măsuri de încurajare şi sancţiuni disciplinare în condiţiile legii.

     

    Capitolul XVIII

    BUGETUL PROCURATURII. ASIGURAREA EI

    ORGANIZATORICĂ ŞI TEHNICO-MATERIALĂ

    Articolul 138. Bugetul Procuraturii

    (1) Activitatea Procuraturii este finanţată de la bugetul de stat.

    (2) Bugetul Procuraturii se aprobă de Parlament, la aprobarea bugetului de stat pentru anul respectiv, în conformitate cu legislaţia privind procesul bugetar.

     

    Articolul 139. Asigurarea tehnico-materială a organelor Procuraturii

    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sînt obligate să asigure organele Procuraturii cu încăperi de serviciu.

    (2) Asigurarea organelor Procuraturii cu tehnică operativă şi criminalistică, cu mijloace de telecomunicaţie şi computere, cu mijloace de transport auto de serviciu se efectuează de către Procuratura Generală din mijloace de la bugetul de stat.

     

    Articolul 140. Asigurarea activităţilor economico-financiare, administrative, de secretariat şi de arhivă

    Activităţile economico-financiare, administrative, de secretariat şi de arhivă sînt asigurate de subdiviziunile respective ale Procuraturii Generale ale căror atribuţii se stabilesc prin regulament, aprobat de Procurorul General.

     

    Articolul 141. Informaţia statistică

    Procuratura Generală, prin subdiviziunile sale specializate, asigură:

    a) culegerea, prelucrarea, sistematizarea, analizarea, difuzarea şi publicarea informaţiei statistice privind starea criminalităţii şi activitatea organelor Procuraturii;

    b) coordonarea activităţii statistice a tuturor organelor Procuraturii în conformitate cu standardele statistice în vigoare;

    c) organizarea gestiunii statistice, constituirea pronosticurilor, efectuarea estimărilor curente şi de perspectivă, elaborarea de propuneri;

    d) elaborarea metodologiei statistice.

     

    Articolul 142. Relaţiile internaţionale

    Procuratura poate să întreţină relaţii internaţionale directe, să încheie contracte şi acorduri cu instituţii similare străine, în limitele stabilite de lege.

     

    Articolul 143. Sigiliul

    Organele Procuraturii au sigiliu cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea lor.

     

    Articolul 144. Paza

    (1) Paza sediilor şi a altor bunuri ale organelor Procuraturii, securitatea lucrătorilor acestora, ordinea publică în sediul procuraturii, controlul persoanelor la intrare şi la ieşire din sediul procuraturii, inclusiv controlul personal, sînt asigurate gratuit de o subunitate de poliţie, stabilită de Ministerul Afacerilor Interne.

    (2) Efectivul subunităţii de poliţie se stabileşte de Guvern, la propunerea Procurorului General coordonată cu ministrul afacerilor interne.

    (3) Paza de stat a sediului Procuraturii Generale, a subdiviziunilor ei şi, după caz, a Procurorului General este asigurată în condiţiile legii.

     

    Titlul V

    DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 145. Intrarea în vigoare

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia art.38 alin.(4), care va intra în vigoare după prima promoţie a Institutului Naţional al Justiţiei.

    (2) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţin funcţia de procuror nu cad sub incidenţa prevederilor art.40 referitoare la numirea în funcţie a procurorilor.

    (3) În termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se vor constitui organe de autoadministrare a procurorilor. Modalitatea desfăşurării alegerilor iniţiale în organele de autoadministrare a procurorilor va fi stabilită de o comisie de alegeri, numită de Colegiul Procuraturii.

     

    Articolul 146. Plata pensiei

    Pînă la 1 ianuarie 2010, cheltuielile de plată a pensiilor procurorilor sînt suportate de la bugetul de stat.

     

    Articolul 147. Aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege

    Guvernul, în termen de 3 luni:

    a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;

    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

     

    Articolul 148. Acte care se abrogă

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

    Legea nr.118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură;

    Legea nr.920-XIII din 11 iulie 1996 privind gradele de clasificare şi gradele militare ale lucrătorilor din Procuratura Republicii Moldova;

    Legea nr.921-XIII din 11 iulie 1996 privind stimularea procurorilor şi anchetatorilor din Procuratură şi răspunderea lor disciplinară.

     

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI

    Marian LUPU


    Chişinău, 25 decembrie 2008.

     

    Nr.294-XVI.


    __________
    Legile Republicii Moldova
    294/25.12.2008 Lege cu privire la Procuratură //Monitorul Oficial 55-56/155, 17.03.2009

     

     

     
Arrow Prev

             

             

Arrow Next
reset WAY cursor WAY contrast WAY Marire Font WAY Alb negru WAY Linkuri WAY